Proteze second -hand pentru pacientele operate de cancer la sân… Brrr! Se întâmplă în sănătatea din România, țara paradoxurilor, unde avem și cea mai mare mortalitate infantilă și prin cancer de col uterin, și elicoptere pentru răniți și roboți performanți! Unde nu sunt mânuși chirurgicale, vată și spirt, pe de o
parte, dar se fac intervenții de mare finețe urmărite și aplaudate de chirurgi din toată lumea. Unde azi se închid spitalele, că nu sunt performante și n-au medici, dotare, pacienți, nimic, iar peste trei luni se redeschid – sunt
bune, sunt medici, sunt pacienți, sunt dotate. Aproape de vis!!! Țara de aur și dor – în care medici nu-s și asistente nu-s – școlește cei mai mulți medici din lume. E țara în care medicina e pașaport pentru străinătate, pacienții se documentează singuri pe net despre toate bolile și se tratează singuri, pe riscul lor, cu rețete fanteziste. Țara în care citostaticele ieftine vin cu sacoșa din străinătate, iar operațiile de schimbare de sex se pot face pe asigurarea socială.
E un puzzle ciudat, în care pare că totul este întâmplător, paradoxal, anormal, hilar, dacă n-ar fi absurd. În care piesele – fiecare – spun niște povești atât de diferite, încât e greu să crezi că fac parte din același tablou. Și totuși, fac parte dintr-o realitate cu care ne ocupăm în fiecare zi. Dacă n‑ar fi în spatele ei sfori și calcule subtile ca pânza de păianjen, sau holograme construite fără legătură cu subiectul pe care toată lumea le vede, sau crede că vede… Prea bine construite ca să le poți desluși altfel decât cu intuiția pură… „Ceea ce noi numim întâmplare este probabil logica lui Dumnezeu”, am citit odată pe pliantul unei asociații de pacienți. Un citat care mi-a plăcut, poate pentru că dă senzația de ordine atunci când haosul și absurdul au drepturi depline. Oglindim și în acest număr reflexele variate și multicolore ale acestei realități complexe – copii români salvați de români în Germania, medici mulți și medici lipsă, spitale prea multe ba prea puține, proteze second-hand pentru sân, cercetători români care se uită atent, în liniștea laboratorului, departe de luminile rampei, în ochii adânci ai creierului uman, și distilează ani de muncă și pasiune în descoperirea unei mici celule interstițiale, aur pur pentru cercetarea românească. În spatele acestei realități fragmentate, haotice, încercăm să deslușim logica lui Dumnezeu.
