Femei în medicină – secolul al XVIII-lea (I)

Rezumat

Lupta femeilor pentru accesul și recunoașterea în medicină a avut categoric un impact de durată asupra unei profesii medicale recunoscute. Prin eforturile și determinarea lor, reprezentantele sexului frumos au deschis calea pentru generațiile viitoare de femei-medic, cercetători și asistente medicale (vezi nursing). Astfel, am încercat realizarea unor materiale biografice ale unor femei remarcabile care, în urma unor eforturi deosebite, au fost autorizate să practice medicina în secolul al XVIII-lea: Dorothea Erxleben (1715-1762) și Salomea Halpir (1718-1763).

Cuvinte cheie: femei, medicină, secolul XVIII.

Introducere

Emanciparea femeilor a reprezentat și continuă să reprezinte un proces istoric complex și continuu, care a vizat și continuă să vizeze obținerea egalității de drepturi și oportunități între femei și bărbați. Lupta pentru emanciparea femeilor a fost marcată de diverse mișcări sociale, schimbări legislative și transformări culturale. De-a lungul istoriei, femeile au avut de înfruntat numeroase obstacole pentru a-și afirma drepturile și a pentru a obține o poziție egală în societate.^1-4

În secolul al XVIII-lea, perioada abordată în acest material biografic, dar și în secolul al XIX-lea, pe măsură ce ideile Iluminismului împingeau granițele cunoașterii și ale egalității, femeile au început să solicite accesul la educație, inclusiv la cea medicală: la început timid, ulterior cu tot mai multă insistență. Dar în ceea ce privește educația medicală, în ciuda unei opoziții inițiale acerbe, iar apoi a unei opoziții mai reduse, dar întinsă pe o foarte lungă durată de timp, unele femei au reușit să parcurgă studii clasice și/sau studii universitare în domeniul medical, să obțină în final diplome în medicină recunoscute și ulterior dreptul de liberă practică, adesea în fața unor prejudecăți semnificative și discriminări evidente din partea unor societăți foarte conservatoare și închistate, în care practicarea medicinei era permisă exclusiv bărbaților.^1-4 În continuare, în baza unui studiu de bibliotecă, considerăm noi destul de riguros, am încercat realizarea unor materiale biografice ale unor femei remarcabile care, în urma unor eforturi deosebite, au fost autorizate să practice medicina în secolul al XVIII-lea: Dorothea Erxleben (1715–1762) și Salomea Halpir (1718-1763).

Date generale

Dorothea Erxleben (1715-1762) (Regatul Prusiei – Germania de astăzi) a fost o figură foarte marcantă în istoriografia medicală nu doar din Germania, ci chiar din lume, fiind un personaj deosebit de important al luptei pentru drepturile femeilor în Europa sec. al XVIII-lea. A fost o pionieră a medicinei feminine în Germania și un simbol al perseverenței și al curajului. Dorothea Erxleben a devenit prima femeie din Regatul Prusiei (Germania de astăzi), care a primit permisiunea oficială de a susține un doctorat în medicină și, ulterior, a devenit prima femeie-medic din Germania.^5-10

S-a născut pe 13 noiembrie 1715 în orașul Quedlinburg, Regatul Prusiei, fiind fiica lui Christian Polykarp Leporin Senior (1689-1747), medic în localitatea Aschersleben și, mai târziu, profesor de fizică și biograf al lui Lorenz Heister (1683-1758), important anatomist, chirurg și botanist german din Frankfurt pe Main), precum și al Annei Sophia Leporin (1681-1757), fiica consilierului consistoriului Albert Meineck).^5-11

Încă din copilărie, Dorothea a făcut dovada unor abilități deosebite, fiind extrem de interesată de științele naturii, chimie și fizică. Având în față exemplul tatălui său, medic doesebit de apreciat în comunitate dar și o persoană foarte studioasă, receptivă și deschisă către cele mai noi descoperiri științifice din medicina momentului, a optat pentru studii în medicină. Ușor de spus, dar foarte greu de făcut, având în vedere faptul că trăia într-o perioadă în care în care peste tot în lume, nu doar în Regatul Prusiei, accesul femeilor la educație superioară, dar și la anumite profesii, inclusiv cea de medic, era extrem de limitat și restricționat.^5-10 Tatăl său, Christian Polykarp Leporin Senior, nu doar că și-a încurajat fiica, dar și-a convins și prietenii și apropiații că are calitățile și abilitățile necesare pentru medicină. Nu s-a înșelat deloc asupra calităților și abilităților fiicei sale, aceasta devenind prima femeie din Regatul Prusiei care a primit permisiunea oficială de a susține un doctorat în medicină și, ulterior, a devenit prima femeie-medic de pe teritoriul Germaniei de azi.^5-10

Pentru că a fost un copil delicat și bolnăvicios, Dorothea Leporin a evitat în general jocurile specifice copilăriei și adolescenței, preferând să își dedice timpului studiului. A urmat cursurile Școlii din Quedlinburg, unde tatăl său era profesor de fizică și științele naturii. Directorul și directorul adjunct al Școlii din Quedlinburg i-au oferit lecții private gratuite de latină, la acea vreme nu doar „limba religioasă”, dar și „limba științifică”, în care erau ținute cursurile în majoritatea școlilor de medicină din întreaga Europă. În secolul al XVIII-lea în limba latină erau scrise toate tratatele științifice ale vremii, inclusiv cele de medicină, anatomie și fiziologie. Cunoașterea latinei era deci o condiție obligatorie pentru a parcuge studii universitare de medicină.^5-10 La pregătirea sa temeinică a contribuit ulterior și fratele său, Christian Polykarp Leporin Junior (1717–1791), care avea să devină la rândul său un medic extrem de apreciat. Alături de fratele său mai mic, Dorothea Leporin a învățat noțiunile de bază de medicină teoretică și practică. A citit manuscrisele unor renumiți medici germani ai vremii, scrise în latină, pe care Dorothea Leporin o vorbea fluent.^5-10

Între aceștia, Georg Ernst Stahl (1659-1734), medic, chimist și cercetător, care a emis teoria ipoteticului „flogiston” (o substanță ipotetică misterioasă), iar ca medic a fost un reprezentant al „teoriei anime”, văzută și „ca o formă timpurie a conceptului psihodinamic al bolii” (în „teoria animă” se ține cont de problema corp-suflet, toate procesele vieții fiind nemuritoare, egale. Termenul este derivat din latină: „anima”, „suflet”, „respirație”, „suflare de aer”, „vânt”),^12,13 Michael Alberti (1682-1757), medic și teolog german, adept al reformei pietiste în medicină (cunoscută ca „Luteranism pietist”, este o doctrină ascetică protestantă care susține respectarea practicilor religioase și pietatea; legătura dintre credincios și Dumnezeu se face direct, fără intermediari),^14,15 Johann Juncker (1679-1759, medic și chimist german, lider în mișcarea de reformă pietistă) (16, 17) și mai ales Lorenz Heister (1683-1758), anatomist, chirurg și botanist german.¹¹

Christian Polykarp Leporin Senior i-a permis fiicei sale să participe chiar de la 16 ani la activitatea medicală (consultații și tratament) pe care o realiza în cabinetul său privat din Quedlinburg. Mai exact, nu l-a interesat defel dacă fiica sa avea sau nu studii universitare de medicină, și în clipa în care a împlinit 21 de ani, i-a permis să desfășoare practică medicală efectivă în cabinetul privat al familiei.^5-10

Deși era cu 2 ani mai în vârstă decât fratele său, Dorothea Leporin a beneficiat de aceeași educație ca și acesta, amândoi dorind să urmeze o carieră medicală. Christian Polykarp Leporin Junior a fost admis în 1736 la medicină în Universitatea din Halle, oraș aflat acum în landul Saxonia-Anhalt. Din cauza restricțiilor drastice ale vremii în Regatul Prusiei, Dorothea Leporin, deși posesoarea unor vaste cunoștințe medicale și în ciuda eforturilor uriașe depuse de familie, nu a fost admisă să studieze alături de fratele său.^5-10

Totuși, în 1741, susținută de către tatăl său, Dorothea Leporin a înaintat o petiție foarte bine documentată către Regele Frederic cel Mare al Prusiei (1712-1786; 1740-1786), unul dintre cei mai luminați monarhi din Europa secolului al XVIII-lea, prin care cerea dreptul de a face studii de medicină la Universitatea din Halle, dacă ar fi fost însoțiă de către unul dintre frații săi. Mulțumită intervenției Regelui Frederic cel Mare al Prusiei, a fost admisă în 1741 la cursurile universitare de medicină.^5-10,18

Din păcate, fratele Dorotheei nu și-a putut însoți sora la cursuri deoarece a fost recrutat. A încercat prin intermediul mai multor permisii obținute fraudulos să-și ajute sora dar, din păcate, a fost declarat dezertor, fiind nevoit să fugă în ducatul învecinat, Hesse-Kassel. În final, a devenit un excelent medic în orașul Nienburg an der Weser.^5-10

Astfel, Dorothea Leporin a continuat să practice în cabinetul tatălui său fără o diplomă universitară de absolvire, fără de care nu putea practica în totalitate medicina pe teritoriul Regatului Prusiei. În fapt, nu putea executa legal decât un număr limitat de manopere.^5-10 Concret, medicii din orașul Quedlinburg i-au interzis cu desăvârșire Dorotheei Leporin să practice medicina în cabinetul familiei alături de tatăl său, fiind declarată ca „diletantă”. Totuși, la acel moment în Regatul Prusiei puteai practica medicina fără studii universitare, însă doar dacă puteai demonstra că ai efectuat practică de medicină un număr de ani pe lângă un medic cu diplomă recunoscută – însă puteai executa doar anumite manopere medicale. Astfel, ea putea demonstra în orice moment că a lucrat alături de tatăl său în cabinet, dar se pare că nu a avut vechimea necesară și a făcut anumite manopere cu caracter chirurgical pe care în realitate nu avea voie să le facă.^5-10

În 1742 s-a apărat în fața confraților săi și și-a susținut cauza printr-un material considerat revoluționar pentru acele timpuri, intitulat Gründliche Untersuchung der Ursachen, die das weibliche Geschlecht vom Studiren abhalten (într-o traducere adaptată, Investigarea amănunțită a cauzelor care împiedică sexul feminin să studieze). Mulțumită acestui material prin care argumenta în premieră dreptul la studii universitare pentru femeile din Regatul Prusiei a avut câștig de cauză în fața confraților săi din Quedlinburg; aceasta a putut practica în continuare medicina, în baza activității pe care o desfășurase alături de tatăl său.^5-10

Tot în 1742, Dorothea Leporin s-a căsătorit cu soțul unei verișoare decedate, diaconul Christian Erxleben (1697–1759), care avea deja din prima căsătorie 5 copii (1 fiu și 4 fiice). În urma acestei căsătorii, care s-a dovedit o uniune extrem de reușită, Dorothea Erxleben, nume sub care a și rămas cunoscută în istoriografia medicală, a mai avut încă 4 copii. Pe lângă treburile casnice pentru întreținerea unei familii extrem de numeroase, Dorothea Erxleben nu a renunțat nicio clipă la a practica medicina în Quedlinburg în cabinetul privat al familiei. La moartea tatălui său, în 1747, a preluat cabinetul medical privat al acestuia, continuând să practice medicina, deși fără studii universitare.

În timpul celei de a patra sarcini, în 1753, o pacientă pe care o trata a murit surprinzător, fără o explicație plauzibilă.^5-10 Trei medici din Quedlinburg au depus plângere împotriva sa „pentru eșecuri medicale”, în speranța că autoritățile o vor opri de la a mai practica medicina. Într-o primă fază, au avut succes: Dorotheei Erxleben i-a fost interzis atât să realizeze intevențiile chirurgicale, cât și să facă consultații și să administreze tratamente.^5-10

Pentru a-și recâștiga dreptul de a practica medicina, a scris o declarație foarte amplă prin care a contestat interdicția și a invocat din nou permisiunea regală, dar de astă dată pentru a susține un doctorat în medicină. Fără a aștepta răspunsul, în ianuarie 1754 și-a depus teza de doctorat la Universitatea din Halle, intitulată Quod nimis cito ac iucunde curare saepius fiat causa minus tutae curationis (Tratat academic despre vindecarea foarte rapidă și plăcută, dar, prin urmare, adesea incertă a bolilor). În lucrarea sa susținea conceptul de „medicină blândă” cu împachetări, tratamente pe bază de plante și susținerea propriei apărări a organismului. Ea a criticat utilizarea „drogurilor noi atunci apărute”, foarte scumpe și pe care mulți dintre confrați le foloseau. Nu numai că a fost singura femeie medic din Germania, dar teza sa de doctorat reprezenta o abordare total opusă tendințelor generale în medicină la acel moment din Regatul Prusiei. Pentru a-și susține public teza, se pare că a reobținut aproape imediat și dreptul de a practica medicina în orașul natal, Quedlinburg.^5-10 Ca o mențiune aparte, este foarte greu să înțelegem astăzi cum se putea susține o teză de doctorat înainte de a parcurge studiile universitare. Dar, cum avea drept de practicare al medicinei la acel moment, și considerându-se că avea deja vechimea și experiența necesare, probabil s-a considerat că îndeplinește condițiile pentru susținerea unei teze de doctorat, ceea ce echivala la acel moment cu obținerea unui titlu de doctor în medicină.^5-10

Tot la intervenția lui Frederic cel Mare al Prusiei, impresionat de lupta și de eforturile pe care această femeie ajunsă la 39 de ani le-a depus pentru a putea practica medicina, Dorothea Erxleben și-a putut susține public teza de doctorat pe 6 mai 1754 la Universitatea din Halle, examen pe care l-a promovat cu foarte mare succes. Pe 12 iunie 1754, Profesorul Johann Juncker i-a acordat titlul de doctor în științe în medicină. După obținerea titlului de doctor în științe în medicină a continuat să practice în Quedlinburg, devenind rapid cunoscută pentru competența și dedicarea sa, tratând pacienți din diverse medii sociale.^5-10

Practica sa a inclus tratamentul bolilor feminine și pediatrice, domenii aproape neglijate de medicii bărbați ai vremii. Prin munca sa, a demonstrat că femeile pot excela în medicină și a deschis calea pentru viitoarele generații de femei-medic. A fost un model de urmat pentru multe femei care aspirau la o carieră în domeniul medical și a contribuit la schimbarea percepțiilor societății privind rolul femeilor în profesiile academice și științifice.^5-10

A continuat să practice medicina până la moartea sa, pe 13 iunie 1762, la doar 47 de ani, se pare în urma unui cancer de sân galopant.^5-10

De-a lungul anilor, contribuțiile sale au fost recunoscute și celebrate în diverse moduri. Numeroase școli, spitale din Germania, premii și distincții cu caracter biomedical îi poartă numele, iar povestea sa este menționată în manuale și în cursurile de istorie a medicinei. Este o figură emblematică pentru mișcarea feministă din Germania și un exemplu de curaj și determinare pentru femeile din întreaga lume.^5-10

În medicină este recunoscută pentru contribuțiile la dezvoltarea practicilor medicale și pentru abordarea sa inovatoare în tratamentul pacienților. Ea a demonstrat că reprezentantele sexului frumos pot aduce perspective valoroase și contribuții semnificative în medicină, deschizând drumul pentru viitoarele generații de femei-medic. Totodată, este un exemplu de perseverență și curaj pentru că a avut de înfruntat numeroase provocări și obstacole dar a reușit să le depășească prin determinare și angajament. Prin exemplul ei, Dorothea Erxleben a demonstrat că pasiunea, educația și determinarea pot schimba societatea în moduri semnificative și durabile.

A trebuit să treacă mai bine de un secol de la moartea sa pentru ca femeilor să li se permită parcurgerea de studii superioare în universitățile germane. Posibilitatea ca femeile să parcurgă studii universitare în Germania a fost reglementată de Consiliul Imperial în 1899, iar Universitățile din Freiburg și Heidelberg se pare că au fost primele instituții de învățământ superior germane care au permis femeilor să studieze medicina.^5-10

Șansa pe care Dorothea Erxleben a avut‑o pentru a-și urma visul de a deveni medic s-a numit Regele Frederic cel Mare al Prusiei, un monarh deschis și luminat care a transformat Prusia într-una dintre marile puteri ale Europei.

Bibliografie:

https://historia.ro/sectiune/general/emanciparea-femeii-si-schimbari-in-stilul-de-viata-580171.html (accesat 31.03.2026).
https://infocultural.eu/originea-si-evolutia-miscarii-pentru-emanciparea-femeilor/ (accesat 31.03.2026).
https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/alexandrina-cantacuzino-si-emanciparea-femeilor-din-romania-id148593.html (accesat 31.03.2026).
https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/din-polul-plus/emanciparea-femeii-si-ortodoxia-contemporana-2332580.html (accesat 31.03.2026).
https://de.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Christiane_Erxleben (accesat 31.03.2026)
https://www.nationalgeographic.de/geschichte-und-kultur/2022/03/deutschlands-erste-aerztin-wer-war-dorothea-christiana-erxleben (accesat 31.03.2026).
https://beam.uni-halle.de/files/2023/07/Dorothea_Erxleben_de.pdf (accesat 31.03.2026).
https://frauenorte.net/frauenorte/geburts-und-sterbehaus-dorothea-erxleben-in-quedlinburg/ (accesat 31.03.2026).
https://www.fr.de/kultur/gesellschaft/dorothea-christiane-erxleben-von-der-glueckseligkeit-und-der-vernunft-93052431.html (accesat 31.03.2026).
https://www.fembio.org/biographie.php/frau/biographie/dorothea-christiane-erxleben (accesat 31.03.2026).
https://medicine.museum/people/1-heister-lorenz (accesat 31.03.2026).
https://www.britannica.com/biography/Georg-Ernst-Stahl (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Ernst_Stahl (accesat 31.03.2026).
https://users.manchester.edu/facstaff/ssnaragon/kant/bio/FullBio/AlbertiM.html (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Alberti (accesat 31.03.2026).
https://www.encyclopedia.com/science/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/johann-juncker (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Juncker (accesat 31.03.2026).
https://www.descopera.ro/istorie/16220537-frederic-cel-mare-regele-razboinic-al-prusiei-cu-gandire-iluminista-era-prieten-cu-voltaire-si-ii-placeau-tinerii-atragatori (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Erxleben#/media/File:Dorothea_Erxleben.jpg (Domeniu Public) (accesat 31.03.2026).
https://www.nlb.by/en/information-resources/electronic-informational-resources/resources-of-the-national-library-of-belarus/virtual-projects-exhibitions-and-collections/virtual-projects-of-the-library/vitrual/the-salomea-rusiecka-s-odyssey/ (accesat 31.03.2026)
https://fr.wikipedia.org/wiki/Salom%C3%A9e_Halpir (accesat 31.03.2026).
https://www.brooklynmuseum.org/eascfa/dinner_party/heritage_floor/salomee_halpir (accesat 31.03.2026).
https://dbpedia.org/page/Salomea_Halpir (accesat 31.03.2026).
https://www.pap.pl/aktualnosci/byla-pierwsza-polska-lekarka-ukazuje-sie-powiesc-o-reginie-salomei-pilsztynowej (accesat 31.03.2026).
https://histmag.org/Regina-Salomea-z-Rusieckich-Pilsztynowa-jej-zycie-i-pamietnik-17621 (accesat 31.03.2026).
https://dbpedia.org/page/Francis_II_R%C3%A1k%C3%B3czi (accesat 31.03.2026).
https://www.wilanow-palac.pl/michal_kazimierz_radziwill_1702_1762_rybenko.html (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Nyasvizh (accesat 31.03.2026).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_a_Rusiei (accesat 31.03.2026)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Elisabeta_a_Rusiei (accesat 31.03.2026).
https://evenimentulistoric.ro/sultanul-otoman-mustafa-al-iii-lea-avea-mama-si-principala-consoarta-catolice.html (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/J%C3%B3zsef_R%C3%A1k%C3%B3czi (accesat 2.04.2026).