Trăim vremuri tot mai cumplite, în timpurile actuale! Şi asta nu numai din cauza crizei globale ale cărei prime victime sunt numai ţările mici sau cele foste comuniste. Regimurile politice trecute sau cele actuale încep, în cazul globalizării cu a sa evidentă polarizare, să conteze din ce în ce mai puţin, ghearele nevăzute ale organismelor internaţionale fiind întinse, ca o nouă sabie a lui Damocles, asupra tuturor. În confuzia internaţională abundă ideile şi soluţiile, majoritatea eşecuri intelectuale. Nimeni nu este deţinătorul panaceului universal! >>>
În acest context aproape mathu-sian, se invocă tot mai mult un „duşman” până mai ieri obiectiv, ideal şi semn cert al societăţii contemporane – omul – a cărui durată medie de viaţă a crescut semnificativ în întreaga lume. Odată cu acest fenomen, dispar sau suferă un proces de ameliorare epidemiile de diverse boli, alteori flageluri de temut. Bolile cronice, specifice vârstei înaintate, iau locul celor infecţioase în cadrul unor mutaţii devastatoare. Cele cardiovasculare şi cancerul ocupă ferm primele locuri ale cauzelor de deces în toate ţările civilizate.
Se vorbeşte tot mai mult despre reforme sociale care să facă faţă noilor provocări. Reformele financiare, cele ale pensiilor, reformele sanitare umplu pagini, emisiuni radio, TV, consumă tone de cerneluri. Legea fundamentală a multor state – Constituţia – cu proclamatele drepturi ale omului şi ale cetăţeanului încep să scârţâie în ceea ce priveşte anumite gratuităţi garantate. Prelungirea vârstei de pensionare, atentat nedeclarat asupra duratei medii de viaţă, a devenit o realitate în multe puncte cardinale, şi promulgarea legilor se întoarce ca un bumerang împotriva milioanelor de contestatari. Însăși democraţia tradiţională este pusă sub semnul întrebării!
În sarabanda acestor confuzii, fără perspectiva ieşirii într-un timp scurt şi previzibil, a intrat şi România. Jinduind două decenii pentru intrarea în Uniunea Europeană şi NATO, ea apare tot mai evident stânjenită în viaţa alături de elite, ele însele în permanente căutări. Împovărată de importante datorii externe, cu o brumă de economie neperformantă în ruină şi o agricultură cu milioane de hectare nelucrate, cu populaţie rurală în procent de 40% şi cu civilizaţia adiacentă în ruină, „grânarul” de altă dată al Europei se zbate în căutarea unei cărări prin haos. Mai bine de două milioane de conaţionali sunt plecaţi la munci umilitoare în Spania, Italia, Germania, Franţa şi în alte ţări, fiind, nu de puţine ori, suportul material al celor rămaşi acasă şi aproape al milionului de şomeri.
La toate acestea se adaugă situaţia sanitară precară în care, datorită „reformei” din sănătate, descentralizării, coplăţii, planificării consultaţiilor de specialitate, cardului de sănătate, exodului masiv de personal medico-sanitar, asistăm la o veritabilă luptă inegală între bolnavi şi autorităţi. Cascada de măsuri nefinalizate şi arieratele impresionante la furnizorii de medicamente şi de materiale sanitare au golit farmaciile de spital şi supus la noi poveri bolnavii, care trebuie să cumpere şi să aducă în unităţile sanitare cele necesare salvării propriei vieţi. Pentru că sănătatea şi viaţa nu se salvează numai cu deliruri verbale şi zâmbete de paradă, şi acestea din urmă din ce în ce mai puţin convingătoare.
Astfel şi nu numai din aceste motive, asistenţa medicală gratuită şi larg accesibilă declarată de-atâtea ori în van ca prioritate naţională devine din ce în ce mai mult o himeră şi vânare de vânt.
Iată ce ar trebui să audă cu adevărat şi să rezolve cei ce privesc fără să vadă şi vorbesc numai să se audă pe ei, nu şi tumultul strigătelor celor din jur! <<<
Prof. Dr. Sebastian Nicolau
