Examenul de doctorat rămâne unul din reperele importante ale unei cariere medicale. De aceea, trebuie privit cu maximum de seriozitate. În disciplinele clinice ideea unei cercetări din domeniul în care lucrează candidatul rămâne valabilă, mai ales dacă subiectul ales constituie o noutate și la care, evident, doctorandul are o contribuție directă. >>>
Este cazul doctoriței Olivia Sgarbură, care abordează cu mult curaj chirurgia robotică, domeniu de frontieră în chirurgia românească și în care autoarea, care s-a format și participă efectiv la operațiile de acest tip, are deja o serie de contribuții anterioare.
Programul de chirurgie robotică din Institutul de Boli Digestive și Transplant Hepatic Fundeni, ajuns în prezent la 400 de operații, a permis doctoriței Olivia Sgarbură să analizeze o experiență clinică importantă.
Urmând însă un model care în Occident a devenit de mult regulă generală, se poate spune că în medicina românească este nevoie de o anumită deplasare a cercetării doctorale dinspre studiile clinice către cercetarea fundamentală.
Asta deoarece răspunsurile la marile întrebări ale medicinei au venit în cea mai mare parte din cercetarea fundamentală.
Pe de altă parte, domeniul foarte modern al medicinei și cercetării translaționale vine cu o abordare nu neapărat originală, dar care, pentru prima dată, definește și clarifică un lucru, și anume relația biunivocă între clinică și laborator.
Cercetarea translațională este cea care pleacă de la necesitățile clinicii și orientează laboratorul în sensul dorit. Invers, datele obținute în laborator sunt testate pe loturi clinice cu număr mare de bolnavi, încât să poată fi validate cât mai rapid.
Platforma Fundeni este unul din acele locuri în care se poate face cu succes un astfel de tip de cercetare, datorită atât numărului foarte mare de bolnavi, cât și al laboratoarelor de cercetare de care beneficiază.
Tinerii gastroenterologi Răzvan și Speranța Iacob au avut curajul să abordeze două subiecte de cercetare translațională.
Le-au fost de mare ajutor și stagiile petrecute în două clinici presti-gioase din Germania (clinicile universitare din Hanovra și, respectiv, Essen), acolo unde au învățat tehnicile de laborator pe care le-au utilizat în cursul cercetărilor.
Întorși acasă, în România, cei doi tineri specialiști au finalizat două lucrări de doctorat interesante, cu date obținute atât în Germania, cât și în România.
Cu atât mai mult cu cât atât Răzvan cât și Speranța sunt deciși să continue în România cercetările începute, ambele domenii – terapiile celulare și studiul genomului în transplantul hepatic – fiind extrem de interesante și oferind un câmp deosebit de fertil cercetării.
Iată, cred, un model care poate să însemne întoarcerea acasă a tinerilor noștri cercetători și înființarea de nuclee de cercetare autohtone care, nu peste multă vreme, le-ar putea concura pe cele din Occident. <<<
În medicina românească este nevoie de o anumită deplasare a cercetării doctorale dinspre studiile clinice către cercetarea fundamentală
Prof. dr. Irinel Popescu
