Marie – Claire Pickaert, director general adjunct al Federaţiei Europene a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice (EFPIA), prezentă la Bucureşti cu prilejul unui eveniment pe subiectul transparenţei în medicină, a acordat un interviu în exclusivitate revistei Medica Academica, subliniind angajamentul industriei farmaceutice pentru realizarea acestui obiectiv, dar şi problemele generate de modul în care aplicarea taxei clawback a fost înţeleasă în România: „Taxa de clawback are un motiv excepţional, şi suntem pregătiți să contribuim, dar nu poate fi o regulă, un sistem: facem bugetul sub nevoi și cineva plăteşte diferenţa între buget şi nevoi!”
Ce loc are transparenţa în cadrul obiectivelor EFPIA?
M-aş referi la unul dintre slide-urile pe care le-am prezentat şi în cadrul conferinţei – şi anume la sloganul central, suprem, la declarația de credinţă a EFPIA – şi anume la faptul că liderii acestei industrii vor ca industria să se poarte curat, trasabil şi cu responsabilitate – acesta este mesajul puternic – şi este unul dintre primele cinci obiective centrale ale EFPIA. Deci este cotat foarte sus pe agendă, între prioritățile EFPIA.
Cum aţi caracteriza, la acest moment, transparenţa în industria farmaceutică?
Transparenţa în cadrul industriei farmaceutice bineînţeles că este diferită în diferite zone. Ca orice altă industrie, şi această industrie raportează în detaliu informaţii financiare, despre diferitele sale activităţi, dspre responsablitatea corporatistă, informaţii care sunt şi subiect al mai multor legi. Din punct de vedere al transparenţei ca subiect al acestei conferinţe, ne concentrăm în special pe transparenţa interacțiunilor dintre doctori și companii. În acest domeniu, există deja transparenţă ca urmare a codurilor etice existente la nivel naţional. O întărire a acestui aspect la nivel național creează punți solide de transparenţă către public.
Este, de asemenea, multă transparenţă în cadrul congreselor, referitor la declararea sponsorilor unui congres. Pe orice site al unui congres poţi vedea sponsorii evenimentului. Vrem să mergem cu un pas şi mai departe, pas care răspunde, bineînţeles, tuturor suspiciunilor, şi vrem să îmbunătăţim transparenţa dezvăluind transferul de valoare între companiile din industrie şi profesioniştii din domeniul medical, şi să o facem nu numai la nivel agregat, dar şi la nivel individual. Aici probabil că trebuie să fim foarte atenți referitor la cât de departe putem merge, pentru a nu intra în ceea ce înseamnă zonă privată. Transparenţa trebuie să facă lucrurile mai transparente. Chiar dacă pare un truism, ideea ar fi că nu trebuie să ajungem atât de mult în detaliu, pentru că prea multe detalii ajung să facă informaţia ne-transparentă. Nu trebuie să dăm nici prea multă informaţie, pentru că prea multă informație poate ucide informația. Trebuie să rămânem rezonabili.
În viziunea EFPIA, care sunt principalele modalităţi pentru a aduce mai multă transparenţă în industria farma?
Am prezentat modalităţile – trebuie să terminăm cu toate aceste critici, trebuie să trecem peste asta şi să clarificăm natura acestor interacţiuni. Relaţiile sunt de mai multe feluri, una dintre ele este între industrie şi doctori, care au nevoie de educaţie, deci este nevoie de aceste interacţiuni. Şi bineînţeles, mai este şi elementul comercial, pentru că sunt companii comerciale, până la urmă.
Care țară, în opinia dvs, ar fi un exemplu din acest punct de vedere?
Cred că sunt diferite exemple, diferite situaţii. Sunt exemple de colaborări în diferite state – în Olanda, de exemplu, există o platformă în care toți stakeholderii colaborează pentru a face lucrurile mai transparente. Un alt proiect a fost finalizat în UK, şi va începe să funcţioneze din ianuarie 2013. Cred că sunt mai multe exemple în diferite state. Nu aș considera că există un model anume, care să prevaleze asupra altora, pentru că acestea sunt în legătură cu senzitivitatea acestui subiect, diferită de la o ţară la alta.
Una din problemele acute ale industriei farmaceutice în România este taxa de clawback. Ce știți despre acest subiect şi care este opinia dvs?
Sensul aplicării clawback-ului este că poate fi o cale uşoară de a atenua deficitele financiare. Dacă noi, industria, considerăm, în general, că luând în calcul riscurile economice şi criza economică modială taxa de clawback are un motiv, suntem pregătiți să contribuim. Dar ea nu poate fi o regulă, un sistem: facem bugetul sub nevoi, și cineva plăteşte diferenţa între buget şi nevoi! Nu suntem de acord să fie o regulă, dar pe baze excepţionale suntem de acord să contribuim. Însă, chiar pe baze excepţionale, taxa trebuie să fie sustenabilă, trebuie să fie rezonabilă şi trebuie ca modul de aplicare să fie foarte clar. În ultimii patru ani, au fost diferite moduri în care a fost aplicată. Ori, companiile farmaceutice sunt supuse unor reguli foarte stricte de a plăti, astfel încât dacă regula de a plăti nu e foarte clară, nu pot plăti. Deci este nevoie de a clarifica lucrurile! Pentru mine, concluzia e simplă: să se aşeze împreună, toate părţile, să găsească o soluţie, să rezolve problemele. Un lucru de care sunt, personal, dezamăgită, este dificultatea de a se aşeza împreună la masă şi de a găsi o soluţie. Uneori ministrul nu vrea, altă dată apare o modificare, dar nu rezolvă problemele… Să ne uităm în viitor, împreună, şi să găsim o soluţie care să fie sustenabilă. Trecem prin probleme similare în Grecia, Portugalia, Irlanda. În Irlanda şi Portugalia putem uşor rezolva o serie de probleme într-un acord-cadru între industrie şi autorităţi, care de asemenea va fi implementat în Grecia. Şi sperăm ca şi în Ungaria şi România, unde există probleme similare, să se ajungă la soluţiile rezonabile pentru a rezolva aceste probleme şi să se pună bazele unor modalităţi sustenabile de soluţionare.