După ani în care banii din sănătate au mers predominant în spitale, Ministrul Sănătății anunță că prioritatea va fi medicina de familie și cea din ambulator. Cam târziu, după ce medicina privată a preluat deja aproape integral segmentul de ambulator, fiindcă era mai simplu – investiții mici, riscuri mici, bani siguri.
Businessul furnizorilor privați de servicii de sănătate continuă să crească în ciuda oricărei crize economice. Nevoia acută a pacientului de sănătate, pe de o parte, și imaginea ultra-șifonată a sistemului de stat – hulit, batjocorit, fraudat, și câte și mai câte… – îi ajută. Îmi spunea directorul unei clinici private că banii nu sunt așa o mare problemă, pentru că de fapt pacientul face ce face și găsește bani pentru sănătatea lui, chiar dacă taie orice altceva.
Clinicile private și-au păstrat cu orice preț/ risc chipul curat. Într‑un fel e și de înțeles – și‑au crescut imaginea nepătată în ani de zile, businessul a crescut, și nu pot să și-l riște pe un caz. Pacienții trebuie să fie siguri, urmăriți, iar riscurile minime. În privat nu mor oameni! Este o regulă, pentru că în conștiința publică e greu de explicat și de înțeles că medicina dificilă, grea, nu e formată numai din succese, ci și din eșecuri. Cazurile dificile, atunci când viața omului atârnă de un fir de păr, sunt transferate – pe bani, că doar nu pe prietenii – la spitalele de stat.
Ca pacient, ai parte de mai mult confort, e-adevărat, și ești altfel tratat, că doar e pe bani. Și pentru că tot e pe banii tăi, îți mai asumi și toate riscurile. Chiar dacă te internezi pentru un tratament banal, care nu ar trebui să te ducă nici măcar cu gândul la situații dramatice, de asumat îți asumi TOT, până la deces. „Memento mori”, chiar atunci când semnezi contractul cu spitalul privat!
