Dacă Nicolae Paulescu (1869-1931) nu s-ar fi ocupat deloc de secreția endocrină pancreatică prin care a devenit celebru, el ar fi rămas, totuși, o piatră de hotar în cunoașterea rolului hipofizei, ca glanda cu secreție internă vitală pentru om.
A ajuns la această concluzie, pornind cu imaginarea unei tehnici chirurgicale noi de abordare transtemporală a hipofizei, pe care Harvey W. Cushing (1869-1939) o considera „cea mai mare contribuție în domeniu”. Printr-o descriere a tehnicii chirurgicale, pe cât de simplă, pe atât de clară, ea a beneficiat și de o formulare plastică: vizualizând transtemporal baza creierului și ridicând lobul frontal și creierul cu levierul chirurgical, hipofiza se evidențiază ca o pară atârnând de codița ei. Secționarea acestei codițe realizează hipofizectomia totală. Folosind acestă metodă la animale de diferite vârste, care împiedica de fiecare dată dezvoltarea ulterioară a animalului, Paulescu demonstrează rolul vital al acestei glande endocrine. Subiectul a fost abordat pe larg într-o celebră monografie publicată în 1908 la Paris și intitulată L’Hypophyse du Cerveau.
Harwey Cushing nutrea o puternică admirație față de Paulescu, pe care l-a invitat de mai multe ori să conferențieze în clinica sa. Paulescu, deja suferind, n-a putut răspunde invitațiilor lui. În schimb, Paulescu putea recomanda medici români care să fie instruiți în chirurgia cerebrală, domeniul său predilect. Dintre cei care au beneficiat de acestă instruire s-a bucurat și viitorul profesor Dimitrie Bagdasar, reputatul nostru neurochirurg.
Tot puțin se cunoște și despre con-tri-buția sa în domeniul fiziologiei și fiziopatologiei altor glande endocrine (suprarenala și tiroida) sau organe interne (rinichiul sau splina).
Despre descoperirea insulinei, pe care am numit-o descoperirea medicală a secolului XX și poate chiar a mileniului II, s-a scris mult și se va mai scrie și de acum încolo încă și mai mult. Din varii motive, posteritatea răzbună o activitate științifică unică în istoria științelor din țara noastră, aproape total ignorată în timpul vieții lui și chiar mult după moartea lui. Prevăd că apogeul valorii lui în posteritate va fi atins în 2021, când se va aniversa centenarul marii lui descoperiri.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
Prof Constantin Ionescu-Tîrgoviște