De la piața uniformă, cu un singur furnizor și consumatori egal depărtați de perechea de pantofi Guban sau de salamul cu soia, ne-am trezit aruncați în capitalismul sălbatic în care totul se poate, iar regulile dure ale pieței și junglei domnesc. Consumatorul crede el că e rege, dar de fapt e miel manipulat de leii care stau la butoane.
Legea profitului nu e unica, chiar dacă, până la urmă, e motorul cel mai puternic, cel care mișcă lucrurile în economie. E corectă, face loc competiției și eficientizează folosirea resurselor. Peste ea e însă dreptul consumatorului de a nu fi manipulat – mai ales la medicamente – unde e pe bază de încredere. Iar încrederea se construiește greu și se pierde într-o clipă.
Știm că vremurile sunt grele, logica și argumentația au evoluat, există atâtea nuanțe că poți găsi justificări pentru orice. Iar ființa umană are abilitatea de a construi eșafodaje solide de argumente pentru ca acțiunile sale să fie cele corecte.
Gândim în termeni de profit și pierdere, calculăm în funcție de piață, în pacienți și pacienți potențiali, termen de expirare, dar până unde pot merge lucrurile? E vorba până la urmă de pacienți, de oameni, valoarea supremă.
Retailul nu e piața de analgezice, ci întâlnirea unui farmacist cu un pacient după ce a fost la medic. Și metodele de a vinde mai mult și a scăpa de medicamentele care se apropie de termenul de expirare printr-un discount sunt triste. Ar trebui să însăși pacientul să sancționeze asta, dar, așa cum Ana Blandiana remarca, acum ani de zile, că suntem un popor vegetal, și așa cum aplaudăm în extaz la orice teatru prost numai pentru că doi sau mai mulți actori au făcut un efort, așa stăm în banca noastră și nu reacționăm când suntem păcăliți. Și de aceea ne ducem iar la o altă piesă proastă. Mai facem o încercare, mai dăm o șansă. Și mai suntem păcăliți o dată.
Poate ar trebui să reacționăm. Să luăm atitudine, să luăm roșii la noi când ne ducem la operă, pentru că, dacă nu, vom auzi iar același tenor. Nu ai dreptul să traumatizezi muzica sacră a lui Verdi și să nu fii sancționat, ci aplaudat.
Veți regăsi în numărul din martie oameni care acționează! O instituție care de ani de zile părea încremenită a început să dea semne de sculare din amorțeală. O minte tânără, iscoditoare, care urmărește fotonul la frontierele cunoașterii. Oficiali europeni care se străduiesc să găsească metode prin care să semene și să ude fonduri europene în pământ arid și condiții meteo neprielnice. Oameni de afaceri care și-au propus o nouă provocare, complexitatea în medicină, și fac totul în condiții de profit. Nu e decât o normalitate, dar și normalitatea poate fi o provocare. Cercetători care se adună de peste Ocean și de prin europa ca să germineze proiecte noi. Medici care s-au implicat dincolo de profesia lor, intrând în zona medicinei sociale.
Vă invităm să acționați și să-i descoperiți în revistă!