Problemele din sănătate sunt comune, iar soluțiile pentru ca sistemul să devină eficient se suprapun și ele parțial. Pentru a evalua mai bine oferta politică a partidelor pentru sănătate, linia directoare a strategiei în sănătate și elementele de individualizare, am discutat cu unele dintre cele mai importante personalități din domeniu din UDMR, PNL, PDL și PSD, respectiv cu ex-miniștrii sănătății Ladislau Ritli (UDMR) și Eugen Nicolăescu (PNL), cu senatorul PDL Cristian Rădulescu și cu d-na Rodica Nassar, deputat PSD.
Eugen NicolĂescu, PNL: Sistemul sanitar necesită tratament egal cu securitatea naţională
Este deputat, membru în Comisia de Buget, Finanţe şi Bănci. Este unul din cei mai longevivi miniştri post-revoluţionari ai Sănătăţii, deţinând acest portofoliu între 22 august 2005 şi 22 decembrie 2008. A susţinut ca managementul spitalelor să fie deţinut de specialişti în management, şi nu de medici, a promovat şi implementat Programul de Evaluare a Sănătăţii Populaţiei, cel mai amplu proiect de acest fel de după Revoluţie şi a iniţiat un proiect naţional de construcţie a unor noi spitale de urgenţă, la standardele actuale.
Care este linia directoare a strategiei PNL pe sănătate?
Rezolvarea problemei subfinanţării ar trebui să constituie principala linie strategică pentru orice guvern, problema diferenţelor de finanţare dintre statele UE, a abordărilor şi realităţilor diferite împiedicând o politică europeană armonizată şi, evident, o atitudine care să impună presiune asupra politicului naţional. De aceea, finanţarea națională devine esenţială pentru mulţi ani şi capabilă să soluţioneze gravele aspecte reieşite din analiza și evaluarea indicatorilor de sănătate.
Sistemul sanitar românesc are nevoie de un tratament egal cu cel al securității naţionale.
Am asistat la discuţii neprofesioniste referitoare la sistemul de sănătate, fiecare dându-şi cu părerea, dar necitind nimic, nefiind informat suficient, criticând şi exprimându-şi nemulţumirea fără să înţeleagă că avem cel mic buget pentru sănătate pe cap de locuitor dintre toate țările UE.
Ce credeți că individualizează strategia pentru sănătate pe care o propuneți?
Realismul, adevărul spus direct, nefardat, nepolitizat, dezbrăcat de falsitatea şi cinismul multor politicieni, analişti sau băgători de seamă. Dacă nu se va spune lucrurilor pe nume, dacă nu se vor căuta soluţii corecte, ne vom trezi că nu se va întâmpla nimic în ţara noastră, chiar va fi mai rău!!!
Strategia PNL recunoaşte problema majoră și îi caută soluţia normală, adică minimum 6% din PIB fonduri bugetare alocate pentru sănătate pentru cel puţin 20 de ani, indiferent de ce guverne se vor succeda.
O asemenea strategie garantează predictibilitate, investiţii în perioade rezonabile de timp, schimbări calitative de abordare a prevenţiei, de consolidare a realizărilor din urgenţă, de îmbunătăţire a programelor naţionale.
Strategia PNL propune medicilor salarii care să-i oprească din migrare, să le redea demnitatea şi încrederea pacienţilor.
Strategia PNL asigură pacientul român contribuabil că banii lui vor fi cheltuiţi acolo unde este nevoie, economic, eficace şi eficient.
Strategia PNL are în vedere oamenii, şi nu bolile!
Care sunt primele trei măsuri pe care le‑ați lua dacă ați fi Ministru?
Numai trei măsuri nu schimbă substanţial lucrurile, pentru că
nu reuşesc să aşeze mecanismul în starea normală de funcţionare, dar probabil
că vor viza:
– acces sigur, gratuit și necondiţionat al tuturor pacienților la un nivel de calitate comunicat public al unor servicii medicale esențiale – pachet de bază: urgenţe, prevenţie, programe naţionale pe bază de proceduri medicale şi administrative adoptate corect;
– revenirea la numirea conducerilor spitalelor numai pe criterii de management şi nu politice, ceea ce a distrus, încă o dată, încercarea de reuşită – timidă, ce-i drept – privind conducerea spitalelor de către profesionişti;
– reaşezarea ordinii medicale în rural, acolo unde, în continuare, oamenii mor cu zile; sunt necesare investiţii, metodologii, schimbarea relaţiilor sociale.
Considerați că există o greșeală pe care ați făcut-o ca Ministru și pe care nu ați mai repeta-o?
Ceea ce nu se înţelege încă la noi este că ministrul este om politic, nu cel mai bun medic, artist, cel mai harnic agricultor ori cel mai productiv inginer, şi că un om politic lucrează, sau ar trebui, cu profesionişti din respectivul domeniu. Eu am crezut că în Minister existau asemenea specialişti şi m-am bazat la început pe ei, până am înţeles că mulţi, de fapt, încercau să menţină sistemul nemodificat pentru că aşa îşi justificau posturile. Orice ministru, dacă vrea să obţină performanţă, este obligat să‑şi creeze o echipă de oameni capabili şi pe care să se poată construi politici publice serioase. Poate să-şi dezvolte o echipă din afară, consultând societăţile medicale, ONG-urile pacienţilor, industria de medicamente… Profesionişti sunt mulţi, însă nu în sistem, ci în exterior. Dacă vor putea fi aduşi aproape, motivaţi să propună şi să judece măsurile care se au în vedere, riscul de a greşi va scădea simţitor. n
Ladislau Ritli, UDMR: Continuitatea politicilor, o necesitate
Dr. Ladislau Ritli a fost Ministru al Sănătăţii din august 2011 până în mai 2012, urmându-i altui ministru udemerist, Cseke Attila. A fost directorul Direcției de Sănătate Publică Bihor și director medical al Spitalului „Dr. Gavril Curteanu” din Oradea. Este specialist în onco-hematologie pediatrică, vicepreşedinte al Societăţii Române de Oncohematologie Pediatrică, membru al Societăţii Române de Pediatrie, al Asociaţiei Române de Sănătate Publică şi Management Sanitar, al Asociaţiei Române de Mucoviscidoză şi al Societăţii Române de Gastroenterologie Pediatrică.
Care este linia directoare a strategiei pe sănătate a UDMR?
Sistemul medicale are, pe lângă subfinanțare, de care nu vreau să amintesc prea mult pentru că este o situație de fond și care nu cred că se poate modifica foarte urgent – eventual se pot ameliora mecanismele de
finanțare -, două probleme mari: centrarea pe spital și absența profilaxiei în bolile netransmisibile. Aceste două lucruri creează o încărcătură foarte mare, și financiară și umană, care nu rezolvă problemele. Problemele trebuie rezolvate la nivelul asistenței primare.
Strategia care am propus-o și pe care am și urmărit-o în această perioadă (n.red: perioada miniștrilor UDMR, Attila Cseke și Ladislau Ritli) a vizat aceste lucruri.
Ce credeți că individualizează strategia UDMR?
Modificarea tuturor acestor elemente care sunt vizate de reformă, în cadrul unui proiect mai mult sau mai puțin definit, nu se poate concepe decât dacă sunt vizați toți determinanții sănătății. Nu e suficient să faci mici sau mari modificări în sistemul sanitar, indiferent cum le numesc, pentru că reprezintă doar o componentă a determinanților sănătății. Există și un factor social, un altul socioeconomic, este și factorul genetic, și cel comportamental. Consider că acesta este un element particular, de individualizare a strategiei noastre. Într-o strategie trebuie să existe și această perspectivă. Noi trebuie să fim cei care mobilizăm celelalte sectoare. Sigur, acest lucru a mai fost propus și de alții, și sper că la un moment dat o să devină o realitate.
Care sunt cele mai importante trei măsuri care trebuie luate acum?
Mă refer la trei măsuri de amănunt care consider că sunt necesare acum, fără să fie nepărat cele mai importante în cadrul acestei strategii. Acestea sunt: deblocarea de posturi (1), pentru că suntem la limita de criză, informatizarea (2), care va aduce și beneficii materiale și va instaura o ordine în sistem, și forme noi (3), alternative, de organizare, atât pentru spitale cât și în rețeaua de medicină de familie.
Puteți identifica o greșeală, să spunem, care a ținut lucrurile pe loc în sănătate?
Nu aș spune că e neapărat o greșeală, o culpabilitate care poate fi atribuită… Eu am sesizat ceea ce și colegul meu, dr. Vasile Cepoi, a observat, și anume lipsa continuității în politicile „Ministerelor” Sănătății. După Revoluție, prof. Dan Enăchescu (ministru al sănătății în 1990) a conceput anumite lucruri care, dacă se făceau în 15 – 20 de ani, erau bine făcute. Și alții au avut idei bune… Eu pot spune că am avut noroc că am urmat după un ministru udemerist, dar nu numai de aceea, ci și din convingere am continuat anumite lucruri… Cred că și colegul meu, dr. Vasile Cepoi, chiar dacă nu a provenit din același partid, dat fiind că suntem amândoi profesioniști, simte și dânsul importanța anumitor proiecte, și cred va fi o continuitate. Sper să existe continuitate în aceste proiecte și ulterior, după acest Guvern.
Un exemplu este cancerul de col uterin, proiect care deja începe, care trebuie făcut în doi – trei pași. Au început contractările, abia peste un an sau doi va fi pe deplin funcțional. Noi am făcut primii pași, am spart prima barieră cu măsuri organizatorice și am găsit surse de finanțare. Dar trebuie să continue și ceilalți miniștri. Avem o mortalitate imensă. n
CRISTIAN RĂDULESCU, PDL: Sistemul actual şi-a atins limitele de colectare
Este medic, doctor în management sanitar, membru în Comisia pentru Muncă, Familie şi Protecţie Socială din Senat. Între 1990 şi 2008 a fost membru al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. Deţine şi o competenţă în homeopatie.
Care este linia directoare a strategiei pe sănătate pe care o propuneți?
Delimitarea sistemului social de asigurări de sănătate, introducerea asigurărilor suplimentare și complementare, spargerea monopolului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, introducerea concurenței reale între prestatori și între diferitele case de asigurări de sănătate.
Ce credeți că individualizează strategia pentru sănătate pe care o propuneți?
Încercarea de a folosi rezervele de organizare ale sistemului în cadrul acelorași resurse, deoarece sistemul actual și-a atins limitele de colectare.
Care sunt primele trei măsuri pe care le-ați lua în momentul de față dacă ați fi Ministrul Sănătății?
a)Elaborarea ghidurilor de practică medicală și apoi descrierea pachetului minim de servicii medicale;
b)Finalizarea informatizării sistemului în toate componentele sale și realizarea în practică a principiului „banii urmează pacientul”;
c)Introducerea unui sistem de alocare a resurselor și de plată a serviciilor medicale care să ia real în calcul calitatea și complexitatea actului medical.
Considerați că există o greșeală care s‑a perpetuat până acum și care nu ar mai trebui repetată?
În opinia mea, ar fi monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate asupra resurselor și acordarea tuturor prestațiilor medicale posibile în cadrul unui sistem de asigurări sociale de sănătate. n
RODICA NASSAR, PSD: Medicii ar trebui să fie de stânga, daca vorbim de principii
Este economist, membru PSD, deputat în Parlamentul României din anul 2000, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor. Susţine alocarea a 6% din PIB pentru sănătate, ca una dintre condiţiile necesare pentru a rezolva problemele de subfinanţare ale sistemului de sănătate.
Care sunt principalele elemente ale noii guvernări pe sănătate?
Vorbim acum despre probleme punctuale, despre niște ținte pe care partidul le fixează pe o perioadă foarte scurtă. Programul de guvernare este finalizat, este stufos, însă vizează o perioadă de patru ani. Nu poți folosi un program de guvernare de patru ani pentru șase luni. Acum, ținta principală este noua lege a Sănătății. De altfel, se impunea! Nu înseamnă că legea 95/1996 trebuie aruncată la coș, a fost o lege bună, dar în șapte ani s-au acumulat peste 900 de modificări, astfel încât acum, dacă cineva din afară ar dori să înțeleagă cum funcționează sistemul nu poate, pentru că legea este puternic modificată.
Am solicitat în repetate rânduri Guvernului cel puțin republicarea legii cu modificările și adăugirile ulterioare. Nu s-a realizat acest lucru, a fost o lipsă de interes, probabil pentru că vroiau să vină cu o lege revoluționară. Acum este o prioritate pentru noi.
Este, de asemenea, o prioritate, încercarea de a găsi cele mai bune soluții pentru a veni în sprijinul locuitorilor din zonele rurale unde spitalele au fost închise, și vorbim despre centre multifuncționale și centre de permanență.
Uman, și dincolo de orice politică, nu poți să rămâi insensibil când un medic din rural îți spune că nici lui nu-i vine să recomande pacientului cu o urgență să se urce în rată pentru un spital de oraș, pentru că de fapt medicul nu are ce să-i facă în cabinet. Este vorba de un minimum care ar trebui asigurat în aceste zone. Dacă vorbim în 2012, într-o țară a UE, despre oameni care nu au accesibilitate la un serviciu medical, eu cred că e foarte trist pentru noi toți.
Există o particularitate a politicilor PSD pe sănătate față de alte partide?
Sigur că politica pe sănătate va fi realizată în consens cu partenerii noștri de coaliție, mă refer evident la USL. De altfel, avem un dialog și cu cei din PDL. Lucrurile au funcționat altfel în timpul guvernării lor, cel puțin prin comparație. Știu de la oameni angrenați în sistem, care regretau perioadele de dinainte de 2008, cel puțin dintr-un punct de vedere care nu costă nimic: dialogul și respectul față de oameni. Dacă nu-i respecți de cei care sunt direct implicați, adică pe pacienți și pe cei din sistem…
Ai o responsabilitate, ca societate și ca stat, față de pacienți, și față de cei care contribuie, dar și față de cei care nu contribuie din cauza lipsei veniturilor… Pentru că în sănătate lucrurile funcționează pe principiul solidarității. Până la urmă, un medic trebuie să fie de stânga, dacă vorbim de principii. Trebuie să fie apropiat de oameni și să răspundă nevoilor lui, indiferent de treapta socială pe care se află. La fel noi, PSD.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, Mai 2012.
