E un titlu atât de simplu şi cuprinzător că nici nu știu ce să mai scriu. Ar putea rămâne și pagina albă, în continuare. Albă de mă ia cu frisoane, ca în bancurile vechi cu “ultimul stinge lumina!”
Comitetul pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară din Parlamentul European a votat pe 27 octombrie asupra aspectelor controversate care stăteau în calea adoptării Directivei privind serviciile medicale transfrontaliere. În iunie urmează să se voteze în plen. E un proces lung, lent, european, început cu câțiva ani în urmă, cu multe voturi împotrivă, dar din ce în ce mai puține, cu abțineri, dar din ce în ce mai puține, cu documente, termene, argumente şi contraargumente. E un proces care pare că se mișcă lent, dar e implacabil.
Piața de sănătate se pregătește să devină unică, iar pacienții nu mai vor să fie închiși fără șansă între granițe. Ci să aibă toate şansele din Europa. Competiția pentru medici rămâne importantă, dar începe o alta mult mai acerbă: competiția pentru PACIENŢI!
Până acum, lipsa de bani, lipsa de informare, birocrația, reticența și puținătatea resurselor financiare făceau ca foarte puțini să ajungă să se trateze peste graniță. Pentru oamenii de rând, era un vis prea îndepărtat, ca venirea americanilor după război, sau asfaltul pe care îl visa bunicul în comuna Uda, judeţul Argeș, acum 50 de ani. Şi care încă este un vis.
Dar odată cu stabilirea unor reguli clare, limpezi, de decontare, care vor fi impuse finanțatorilor interni, respectiv Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, lucrurile se schimbă. Statele est europene tot s-au opus sau abținut. Pentru că le e frică de cât vor trebui să plătească.
La acest moment, numai 1% din cheltuielile cu sănătatea la nivel european sunt consumate pentru serviciile medicale transfrontaliere; 10 miliarde de euro, din cei 1 000 de miliarde care se cheltuiesc în total în sistemele publice din Europa. O experienţă mai semnificativă are Luxemburgul, ai cărui cetăţeni se duc în Franţa şi Germania la tratament, şi care plăteşte 7% din buget pentru serviciile transfrontaliere.
Orice criză are ascunsă în ea şi o oportunitate: pacienţii străini, care să vină să se îngrijească în România. Şi să aducă bani în sistem. Dar unde e infrastructura?
Conform noii Directive, pacienţii vor putea să meargă în alt stat european la tratament fără o autorizare prealabilă din ţara lor. Excepţiile sunt foarte limitate. Cei din zonele de graniţă sunt primii care vor face acest pas. Alţi beneficiari direcţi sunt cei 25 de milioane de pacienţi cu boli rare, care vor căuta locurile cu cea mai bună expertiză.
Spitalele româneşti, clinicile din România vor intra în competiţie directă pentru pacienţi cu restul clinicilor europene. Şi nu prea sunt în faţă pe grila de start.
Un medic îmi spunea recent: Mă tem că nu vom mai avea pe cine să tratăm!
Când s-a dat drumul la granițe, odată cu intrarea în UE, a urmat exodul medicilor: 8 000 de medici au plecat deja, alţii se pregătesc.
Urmează exodul pacienților! <<<
Delia Budurcă
redactor șef
delia.budurca@tarus.eu