Prof. Dr. Anca Lupu, președintele Societății de Hematologie, șefa Departamentului de profil de la Spitalul Colțea, spune că eforturile de a finanța programul de oncologie și-au vădit roadele, pentru că acum “ne tratăm ca afară”, după ani de stagnare. Asta deși unele boli hematologice, foarte scumpe, înseamnă tratament pe viață.
Lipsa medicilor hematologi, investigațiile complexe, faptul că vorbim de boli rare și este necesară o înaltă supraspecializare medicală sunt premise care au condus la un soi de compromis – pacienții hematologici sunt tratați în special în centrele universitare, în unele centre de județ și de către medici oncologi, într-o aproximativă acoperire a țării.
O realizare dragă și recentă a Societății Române de Hematologie este apropierea de colegii hematologi din Republica Moldova, în cadrul unor fructuoase întâlniri bilaterale.
Vorbim mai mult despre bolile hematologice în ultima perioadă, sunt în creștere, cum estimați?
Asta e și senzația noastră, că sunt într-o creștere. Bolile maligne, în general, sunt în creștere. Bolile maligne hematologice sunt mai rare decât tumorile solide, dar sigur sunt într-o creștere. Există – fără să fiu foarte sigură din punct de vedere științific – două cauze logice. Una este creșterea speranței de viață, inclusiv în România, și cu avansarea în vârstă bolile – mai ales neoplazice – sunt mai frecvente, și multe categorii de boli maligne hematologice sunt ale vârstnicului. Apoi, oamenii trăiesc cu aceste boli, fără să fie vindecate, și deci și numărul bolilor și al pacienților crește, supraviețuiesc prin tratamentele moderne. O a doua cauză, probabil – deși în bolile maligne hematologice nu există cauze dovedite – este reprezentată de factori de mediu care contribuie și duc la creșterea incidenței – iradierile accidentale, toxicele… Apoi sunt infecțiile virale, unele implicate în patogeneza unor boli maligne… Sunt două explicații clare și de necombătut ca și logică.
Despre ce infecții virale vorbim?
Există anumite infecții virale – human T lymphoma virus – care determină limfoamele și leucemiile cu celulă T. Sunt rare, dar țara noastră are parcă mai multe cazuri decât alte zone de pe glob. Există virusul epstein barr care dă mononucleoza infecțioasă și care este implicat în limfoamele Hodgkin, și există virusuri hepatitice care pot fi implicate, în sensul în care apare o incidență mai mare a anumitor forme de malignități la acești pacienți, purtători sau cu boală cronică.
Pentru că vorbim de multe tipuri de boli hematologice, cum le-am putea clasifica?
Există boli hematologice maligne și nemaligne. Parte din bolile nemaligne sunt tratate de medicul de medicină internă sau chiar de cel de medicină de familie, ca de exemplu anemiile, care sunt de multe feluri, și toate specialitățile și toți pacienții la un anumit moment dat pot să aibă o formă de anemie. De asemenea, fiind atât de complexe, există la același pacient în același moment posibilitatea de a avea mai multe mecanisme de anemie. Unele anemii sunt mai frecvente, unele mai rare… Sunt și boli nemaligne foarte grave tratate numai de hematolog, cum ar fi anemiile hemolitice ereditare în forme severe, cum ar fi aplazia medulară cu forme severe, cu sindroame hemoragipare, purpurice, forme severe, și există boli maligne hematologice dintre care leucemiile acute, amenințătoare de viață în absența tratamentului și chiar și cu tratament, tratate numai de hematologi. Există și boli cronice maligne hematologice, desigur tratate de hematologi, unele dintre ele eventual și de oncologi – limfoamele, leucemiile cronice, chiar mielomul… Nu pot spune cu certitudine dar cred că există și oncologi care le tratează, mai ales pentru că repartiția teritorială a oncologilor este cu mult mai bună decât a hematologilor. Există zone unde nu sunt secții cu paturi de hematologie, sau există hematologi numai în ambulator, nu și în spitale, asta pentru că în mod particular hematologia are nevoie de investigații care să precizeze diagnosticul și să urmărească și răspunsul la tratament. Acestea nu sunt disponibile în toate orașele, nici chiar în toate județele, astfel că pacienții sunt îndrumați către centrele universitare din apropiere sau sunt preluați de oncologii din teritoriu care îi tratează după stabilirea diagnosticului și, dacă mai e cazul, îi trimit și la hematolog. Și Programul de profil al Ministerului Sănătății este împărțit între oncologie și hematologia malignă. Talasemia, hemofilia și purpura trombocitopenică beneficiază de tratamente prin Programul național de boli rare.
Cum comentați faptul că pe de-o parte este nevoie de concentrarea pacienților pentru creșterea expertizei, iar pe de altă parte avem județe fără hematologi?
Nu este o situație ideală, dar este o situație de compromis care a ajuns la soluții, în sensul că, fără a vorbi de cele mai mici distanțe posibile, există totuși o aproximativă acoperire teritorială.
După o perioadă lungă în care nu au intrat medicamente noi în hematologie, acum au intrat mereu pe listele de compensare noi tratamente.
Au intrat în ultimul timp, cu o latență mică – la puțin timp față de străinătate – molecule noi, datorită efortului care s-a făcut pentru a finanța programele, pentru că vorbim de medicamente foarte scumpe, care vin prin program. Nu prin banii spitalului, și în niciun caz prin banii pacienților. Sumele sunt mari, pacienții nu și le pot permite, fără discuție, dar mai există o particularitate: sunt sume, în unele tratamente, pe viață.
Despre tratamente ce putem spune? Ne tratăm ca afară?!
Ne tratăm ca afară! Și afară sunt situații care nu sunt acoperite de indicațiile medicamentelor – RCP-urile – și acele situații în care pacientul este, în anumite momente, sunt îndrumate către studii clinice, în care apar medicamente inovatoare care n-au intrat încă în protocoale. Pentru unii dintre pacienți este soluția.
Și noi avem acces la studii clinice internaționale, avem specialiști în România care sunt investigatori principali în studii clinice. Și eu am fost și sunt investigator principal în unele studii, studii care înseamnă că pacientul care nu mai are alte soluții beneficiază de anumite tratamente noi, care ulterior vor intra în protocoale și ulterior vor fi și rambursate.
Sunteți președintele Societății de hematologie din România, care sunt prioritățile?
Organizăm Conferința națională la începutul lunii octombrie, unde vin personalități de nivel internațional, invitați ai societății. Nivelul conferinței, participarea sunt deosebite.
Și avem două inițiative importante și dragi: apropierea de Societatea de hematologie din Republica Moldova – noi suntem prezenți în conferințele lor și ei vin regulat la conferințele noastre – și cea de colegii noștri din țările balcanice.
Al treilea eveniment anual pe care societatea îl organizează și devine din ce în ce mai interesant și util este întâlnirea grupurilor de lucru, în care discutăm problemele pe care le avem și plecăm cu păreri împărtășite și cu experiențe benefice pentru noi toți.
Despre centrul de transplant de celule stem hematopoietice, deschis aici de ceva timp, ce ne puteți spune?
În Spitalul Clinic Colțea, secția clinică de hematologie, pentru că tratăm în mod special pacienți cu boli maligne hematologice – profilul spitalului este oncologic – am înființat și un compartiment de transplant de celule stem hematopoietice, care cuprinde 5 paturi în 3 rezerve. Este funcțional, avizat, acreditat și finanțat din Programul de transplant din 2014.
Câți hematologi sunt în România? Dar în Republica Moldova?
În România sunt în jur de 200, iar în Republica Moldova sunt în jur de 50 – 60, foarte dornici să se apropie cât de cât de nivelul nostru, extraordinar de deschiși și dornici de schimburi de experiență. Facem întâniri bilaterale, își doresc să participăm la doctoratele lor… Este una dintre bucuriile noastre, dintre împlinirile ultimilor ani – apropierea și deschiderea pe care o au, faptul că sunt foarte dornici de a fi conectați cu Bucureștiul.
