Creator de școală în urologia clujeană și formator al unei adevărate rețele de specialiști, în Transilvania dar și în țară, Prof. Ioan Coman a fost pionier în dezvoltarea tehnicilor minim-invazive și robotice în urologie, unul din domeniile medicinei care au beneficiat cel mai mult de revoluția tehnologică. Deși pentru pacient aceste soluții sunt disponibile, accesibilitatea este limitată în condițiile în care la stat investițiile în dotare au fost grevate de lipsa finanțării corecte pentru mentenanță și consumabile, iar aceste intervenții în privat nu sunt decontate de sistemul public de asigurări. Soluții există, doar că încă nu sunt aplicate. Speranța și încrederea Prof. Ioan Coman sunt puse în elevii săi, formați în decenii de muncă, atât în cei care au rămas în țară, cât și în cei care lucrează în străinătate și ar putea decide să revină.
Sunteți Președintele Societății Române de laparoscopie și robotică urologică. Ați făcut pionerat și alți participat în ultimii 20 de ani la introducerea de noi tehnici minim invazive în onco-urologie. Cum vedeți utilizarea tehnologiilor actuale în diagnosticul precoce și tratamentul afecțiunilor uro-oncologice?
Tehnologiile actuale moderne, atât cele imagistice cât și cele destinate tratamentului în afecțiunile uro-oncologice sunt costisitoare. În România, implementarea acestor tehnologii este din ce în ce mai mult apanajul spitalelor private. Implementarea lor în sistemul de stat nu o văd posibilă fără o colaborare cu sistemul privat sau fără generalizarea co-plății pentru intervențiile de înaltă tehnicitate. Ceea ce statul poate oferi la ora actuală este insuficient, atât pentru dotare și mentenanța echipamentelor performante, cât și pentru acoperirea costurilor consumabilelor. Aceasta în condițiile în care în sistemul public munca medicului și a echipei medicale poate fi considerată onorifică, comparativ cu ceea ce oferă sistemul privat elitei profesionale specializate în utilizarea tehnologiilor avansate.
Care sunt avantajele abordului modern al patologiei urologice prin prisma scăderii mortalității și a creșterii calității vieții pacientului? Unde ne situăm, ca nivel de tehnologie, în peisajul european?
Tehnologiile avansate care pot fi utilizate în abordarea patologiei urologice în țările dezvoltate sunt posibile și implementate pe alocuri și în România. Mă refer la utilizarea robotului chirurgical DaVinci, a laparoscopiei 3D, a laserelor Holmium sau Thulium în chirurgia flexibilă intrarenală, la intervențiile endoscopice minim invazive pentru patologia tractului urinar inferior, dar accesibilitatea populației este limitată întrucât aceste aparate moderne se găsesc în special în privat. Din păcate, CNAS nu rambursează asemenea intervenții în privat. Există într-adevăr servicii de urologie în unele centre universitare care au avut sau mai au asemenea tehnologii achiziționate de către Ministerul Sănătății dar, în condițiile unei finanțări insuficiente, fie nu sunt funcționale, fie lipsesc consumabilele sau mentenanța. Totuși, ca dotare cu tehnologie modernă ne situăm între țările occidentale dezvoltate și cele din fostul bloc comunist.
În 2009 ați introdus în România, la Cluj-Napoca, chirurgia robotică în urologie.
Ați făcut pionierat prin această metodă chirurgicală minim invazivă. Cum este chirurgia robotică în urologia de astăzi, după 14 ani de experiență și reușite?
Startul în chirurgia robotică urologică în România l-am avut, alături de echipa pe care o coordonam la Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, în 2009. La debutul activității robotice, am beneficiat de expertiza unor specialiști de la Institutul European de Oncologie din Milano, Prof. Ottavio de Cobelli și, mai ales, fostul meu elev Victor Deliu Matei, astfel încât în scurt timp am reușit să efectuăm toate intervențiile urologice robotice cunoscute la nivel mondial. Principala utilizare în urologie a robotului DaVinci este efectuarea prostatectomiei radicale în cancerul de prostată localizat și a nefrectomiilor parțiale în cazul cancerelor renale de dimensiuni mici și medii.
Am extins indicațiile utilizării robotului DaVinci și pentru cancere de vezică urinară infiltrative, pentru care am efectuat robotic cistectomia radicală cu limfadenectomie pelvină extensivă și confecționarea unei noi vezici din ansa ileală, în manieră total intracorporeală. Este una dintre cele mai dificile intervenții din sfera urologică, dar care permite conservarea imaginii proprii a pacientului, absența pungilor colectoare aderente la nivelul abdomenului, iar în cazuri selecționate conservarea unei bune continențe urinare, precum și a funcției erectile. De asemenea, pentru tumorile renale cu extensie venoasă până în vena cavă, robotul chirurgical DaVinci și laparoscopia 3D permit extirparea rinichiului tumoral și a trombului neoplazic din sistemul venos renal și cav inferior, în condiții de minim invazivitate. Recent, Prof. Nicolae Crișan, discipolul care mi-a fost alături de la efectuarea primilor pași în chirurgica robotică, a efectuat laparoscopic, cu succes, o astfel de intervenție minim invazivă, în echipă mixtă cu chirurg cardio-vascular, la un pacient cu cancer renal a cărui tromb din vena renală ajunsese până în atriul drept. Limfadenectomia retroperitoneală pentru tumori testiculare beneficiază din plin de avantajele minim invazivității oferite de robotul chirurgical și de laparoscopia 3D. Tot mai mult malformațiile urinare, cum sunt hidronefrozele prin sindrom de joncțiune, ureterul retrocav, refluxul vezico-uretral congenital sau megadolicoureterul beneficiază de aceste tehnici moderne. Experiența dobândită la Sp. Clinic Municipal din Cluj-Napoca am împărtășit-o cu colegii din țară și de peste hotare prin cursuri, workshopuri, simpozioane. Interesul generației tinere de urologi pentru chirurgia robotică, chiar și a studenților mediciniști, ne-a depășit cu mult așteptările. Tot mai multe centre din țară, mai ales în privat, sunt dotate cu robotul chirurgical DaVinci. În București, spitalele private și-au achiziționat câte un robot chirurgical DaVinci, unde activează colegi urologi care au acumulat deja o experiență semnificativă. La Iași, în sistemul public, Dr. Hogea Maximilian, fost rezident la Cluj-Napoca, a efectuat până în prezent peste 100 de prostatectomii radicale robotice la Institutul Regional de Urologie, acesta fiind în prezent singurul serviciu de urologie de stat din țară cu un robot funcțional în dotare. M-aș bucura să reziste mai mult decât alte spitale de stat care au fost obligate să-și oprească activitatea robotică din lipsa finanțării.
Conform datelor disponibile (Starea sănătății în UE, România – 2021) în 2020, din totalul cancerelor, 16% au fost cancere de prostată și 8% cancere ale vezicii urinare. Nu știm câte au fost diagnosticate în stadiu avansat. Avem proiecte și studii în derulare la noi privind prevalența afecțiunilor urologice?
Nu există asemenea proiecte la nivel național, deși sunt comisii de specialitate la nivelul ministerului. Un ministru vine cu un proiect, peste câteva luni e schimbat, iar un nou ministru va fi schimbat înainte de a-și finaliza propriul proiect.
Considerați că ar fi posibilă derularea unui proiect național de diagnosticare precoce?
Da, este posibil la nivel de centre universitare sau la nivelul Asociației Române de Urologie și de Oncologie. S-au făcut încercări, dar sistemul sanitar din România încă este insuficient informatizat și cu personal insuficient instruit pentru a putea utiliza asemenea sisteme informaționale. Se impun însă eforturi pentru derularea unor asemenea proiecte, cel puțin în sfera urologică există specialiști suficient de bine pregătiți, dar factorul economic cântărește în egală măsură ca și factorul uman. Sunt sceptic, cel puțin pe termen mediu.
În România costul cu prevenția per pacient este de 5 ori mai mic față de media europeană (Eurostat 2021). Ce proiecte considerați că ar trebui să se deruleze pentru prevenția și diagnosticarea precoce a afecțiunilor urologice?
Prevenție prin încărcarea birocratică a medicilor de familie nu se poate face! Din păcate, din discuțiile avute cu colegii medici de familie, toți reclamă faptul că majoritatea timpului dedicat consultațiilor este destinat formalităților birocratice și mai puțin relației medic-pacient sau prevenției. În 2004, la inițiativa rezidentului din anul I de atunci, acum Prof. Nicolae Crișan, am inaugurat la Sp. Clinic Municipal Cluj-Napoca campania de depistare precoce a cancerului de prostată, intitulată “Totul pentru tine!”. Peste 15.000 de bărbați de peste 50 de ani au beneficiat de consult urologic, test PSA și o ecografie abdominală/transrectală gratuită. Campania a depistat un număr mare de cazuri de cancer de prostată localizat la pacienți asimptomatici, a oferit șansa unor tratamente minim invazive la pacienți cu cancer de prostată localizat, respectiv prostatectomie radicală laparoscopică, și ulterior robotică, cu avantaje pentru pacient atât din punct de vedere oncologic, cât și funcțional. Mă refer la durerile minime perioperatorii, mobilizarea precoce, reluarea rapidă a tranzitului digestiv, pierderea minimă de sânge, spitalizarea scurtă și reinserția socio-profesională precoce. Din păcate, nici la nivel național și nici european nu există proiecte viabile pentru prevenția și diagnosticarea precoce a afecțiunilor urologice, această sarcină rămânând în atribuțiile medicului de familie, a mass-mediei și, eventual, a Caselor de Asigurări de Sănătate care pot impune anual unele investigații.
Cum vedeți politicile de sănătate care au influențat în ultimii zeci de ani sistemul de sănătate românesc? Este posibil să fie adoptate strategii pe termen lung, de 20 – 25 de ani?
Eram proaspăt admis în UMF Cluj-Napoca în 1974 când toată lumea medicală clujeană vorbea că urmează a se construi spitalul de urgență mult așteptat. Ne bucuram că vom avea șansa, la finalul facultății, să lucrăm într-un spital nou, modern, cu servicii de urgență prompte, de calitate, pluridisciplinare. A trecut o jumătate de secol, mă apropii de încheierea activității mele profesionale și spitalul de urgență al Clujului este prin sertare. Câți miniștri ai sănătății s-au perindat de atunci?… Câte campanii electorale ne-au promis spitalul de urgență, și aproape am crezut?… Aș mai putea fi oare optimist cu privire la politicile de sănătate din România? Cum aș mai putea avea încredere în sistemul de sănătate când investește milioane de euro în aparatură de înaltă tehnicitate, dar nu asigură mentenanța și consumabilele, și aparatura zace nefolosită în colțurile blocurilor operatorii din sistemul de stat? Politicul o fi de vină? Economicul? Firea noastră latină? Nu găsim noi oare energia să ne regenerăm și să performăm în egală măsură cu națiunile dezvoltate? Este nevoie de cineva din exterior care să vină să ne trezească? Îmi este greu să găsesc răspuns la asemenea întrebări. Speranța mea este în tinerii de valoare care mai rămân în țară, precum și al celor care, îmi doresc din toată inima, ar decide să revină în țară după ce au activat în sisteme de sănătate din țările dezvoltate.
După mulți ani de activitate în calitate de cadru didactic la UMF “Iuliu Hațieganu”, rezultatele muncii dvs. ca dascăl și mentor le vedem prin specialiștii care s-au consacrat și care astăzi, la rândul lor, formează specialiști.
Cineva spunea că atunci când ești într-o încăpere cu mai mulți oameni și tu ești cel mai deștept, înseamnă că nu ești în încăperea care trebuie. Am fost întotdeauna înconjurat doar de studenți și rezidenți ambițioși care iubeau profesia și erau dornici de afirmare. Tuturor le-am întins “covorul roșu” și i-am ajutat să alerge pe cât potențialul le-a permis, protejându-i de “accidente”. Am avut mulți învingători. Am apreciat întotdeauna tinerii bine pregătiți profesional, dornici de a performa și care aduceau o energie pozitivă în echipă și care își vedeau propria evoluție profesională în contextul evoluției echipei. Aceasta m-a obligat să mă mențin mereu în actualitate pe plan profesional, dar și eu, la rândul meu mă încărcam din energia lor pozitivă și din ideile lor îndrăznețe. Astfel că la ora actuală am mai mulți discipoli recunoscuți și apreciați nu numai la nivel național, ci și internațional. Prof. Crișan, Conf. Petruț și As. univ. Iulia Andraș sunt doar câțiva. Simțindu-le valoarea, pentru o bună parte dintre tinerii mei colaboratori am reușit să le ofer alternative de a rămâne în țară, atât prin ceea ce le puteam oferi când am activat în sistemul public, dar și prin implicarea alături de mine în activitatea medicală din privat. Sunt bucuros că am reușit, este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am putut oferi nu numai colegilor medici, cât și concetățenilor.
În ce orașe, clinici activează discipolii dvs.?
Cei mai mulți sunt, evident, în Cluj-Napoca și la Sp. Clinic Municipal, unde alături de rezidenții mei am înființat în 2002 Secția Clinică de Urologie, apreciată la nivel național, și internațional. Această secție și școala de urologie modernă creată aici sunt incontestabil cele mai mari realizări ale mele pe plan profesional. Totodată este și răspunsul pe care am încercat să-l dau conducerii UMF din 1981 care, la absolvirea facultății, ca șef de promoție, m-a însărcinat cu o mare responsabilitate, sugerându-mi să aleg urologia: “Comane, tu urologia să o alegi. Să faci ceva pentru urologia clujeană!”. Sper că nu le-am înșelat așteptările. Școala merge mai departe… La Sp. Clinic Municipal, tehnici urologice de mare complexitate efectuează în prezent Prof. Nicolae Crișan și echipa sa. Șeful secției de urologie, Dr. Vasile Dan Stanca, și șef al Dep. de Urologie Pediatrică, duce mai departe experiența care i-am transferat-o în acest domeniu delicat, destinat corectării malformațiilor congenitale la copii și patologiei uro-oncologice pediatrice.
La Institutul Oncologic din Cluj-Napoca discipolul meu, Conf. Bogdan Petruț, a introdus tehnicile moderne minim invazive în activitatea curentă. În prezent, departamentul e coordonat de un discipol al său, Dr. Vlad Schițcu.
La Oradea, un alt discipol cu care mă mândresc, Conf. Bogdan Feciche, continuă modernizarea urologiei orădene prin promovarea laparoscopiei 3D în patologia urologică, într-un serviciu de urologie adus la standarde europene în special în domeniul uro-ginecologiei de către Prof. Gheorghe Bumbu.
La Târgu Mureș, Conf. Daniel Porav-Hodade a dezvoltat andrologia clinică cu care s-a familiarizat pe parcursul rezidențiatului și a însuflețit colectivul în abordarea tehnicilor laparoscopice.
La Zalău, Dr. Ionuț Juravle, șeful secției de urologie a Sp. Județean, beneficiind de o dotare modernă, a implementat cu succes toate tehnicile minim invazive însușite în rezidențiat. Este unul dintre cei mai talentați discipoli ai mei, cel puțin în chirurgia laparoscopică urologică.
La Satu Mare, la Sp. Județean, Dr. Cristian Bogdan Rusu, șeful secției de urologie, alături de medicul specialist Tiberiu Botezan depun eforturi pentru dotarea secției și implementarea tehnicilor minim invazive.
La Baia Mare, medicii primari urologi Vlad Cucu și Lucian Grad fac primii pași în implementarea chirurgiei laparoscopice la Spitalul Județean.
La Bistrița, doctorii Răzvan Couți și Horea Logigan, ambii foști rezidenți, beneficiind de o dotare tehnică de excepție, mă surprind adesea plăcut prin cazurile urologice complexe pe care le rezolvă laparoscopic.
La Brașov, la Sp. privat “Sf. Constantin”, am înființat în urmă cu șase ani un departament de urologie robotică. În prezent, foștii mei rezidenți Alexandru Cealan, Ion Perciuleac și Cristian Porumbel evoluează impresionant în chirurgia robotică și laparoscopică, în endourologia joasă și în chirurgia flexibilă intrarenală. Sunt în continuare, lunar, alături de ei în blocul operator în calitate de mentor pentru cazurile mai complexe.
Alți foști rezidenți sunt integrați în secțiile chirurgicale ale unor spitale orășenești, unde sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea sub nivelul pregătirii lor profesionale, în principal din lipsa dotării tehnice adecvate.
Mulți tineri urologi bine pregătiți, din păcate, și-au găsit împlinirea profesională în Germania, Italia, Franța, Norvegia, Elveția, dar se simt în continuare elevi ai școlii de urologie clujene. Cu toții mențin legătura cu școala unde s-au format și sunt constant alături de noi la manifestările științifice organizate.
