Prof. Richard Satava, inventatorul robotului Da Vinci: România, lider regional în chirurgia robotică

0

A patra ediție a Congresului Internațional de Chirurgie Robotică a avut loc în România, și cu acest prilej am avut prilejul unui interviu-eveniment cu prof. Richard Satava, inventatorul robotului Da Vinci. „România are o poziție de lider în domeniul chirurgiei robotice”, iar profesioniștii desăvârșiți pe care îi avem aici, în România, nu ezită să facă pași curajoși spre chirurgia viitorului, spune specialistul american. Prof. Satava este și consilier NASA pentru noi tehnologii, evaluând permanent potențialul acestora de dezvoltare în medicină. Schimbarea organelor uzate cu unele noi, ca la mașină, 200 de ani de viață pentru oameni, clonarea, chirurgia fără incizie — sunt toate lucruri care se întâmplă deja în laboratoare, nu e science‑fiction, ne asigură prof. Savata. Despre toate aceste lucruri într-un interviu deosebit, acordat de reputatul om de știință în exclusivitate revistei Medica Academica.

 

 

 

 

De ce în România, și de ce acum? Și de ce acest Congres internațional de chirurgie robotică are loc în România?

Mă aflu în România cu prilejul acestui congres – al IV-lea Congres Internațional de Chirurgie Robotică – și am aici, în România și în regiune, o serie de buni prieteni – Prof. Irinel Popescu, prof. Konstantinos Konstantinidis (N. Red – pionierul chirurgiei robotice în Grecia și președintele Societății Sud-Est Europene de Chirurgie Robotică) și alții. Cred că motivul pentru care această întâlnire are loc aici este pentru că la acest moment România este una din țările din regiune cu cea mai mare creștere a chirurgiei robotice. Are extrem de multă experiență, o serie de chirurgi extrem de talentați care înțeleg cât de important este să facă următorul pas, către viitor, în domeniul chirurgiei. Și înțeleg că acest nou pas este prin intermediul roboților și al calculatoarelor. Este deci o mare plăcere și un privilegiu să văd cât de rapid se dezvoltă lucrurile și cum oamenii sunt și devin extrem de profesioniști.

 

Sunteți co-creatorul robotului chirurgical Da Vinci. Cum vedeți acum evoluția dezvoltării sale, comparativ cu așteptările pe care le-ați avut în momentul când l-ați creat. Ați spune că aceste evoluții sunt peste sau sub așteptările Dvs de atunci?!

Este și așa, și așa, aș spune că e mixt. De exemplu, deoarece am lucrat în armată și am văzut multe alte domenii care foloseau roboți, nu m-a mirat această evoluție. Trebuia să facem asta, trebuia să mergem în această direcție, pentru că sănătatea era singurul domeniu care nu folosea roboți. A devenit clar în anii ‘70 că oamenii din întreaga lume încep să facă chirurgie robotică și ce înseamnă roboții. Au început să înțeleagă ce va însemna acest pas și cât de important va deveni acest lucru.

 

În 1958, când SUA lansa primul satelit, v-ați dorit să fiți primul medic care va face chirurgie în spațiu. N-ați reușit, dar ce s-a întâmplat?

N-am fost în spațiu, n-am reușit să fac chirurgie în spațiu, dar ce s-a întâmplat a fost că am fost numit șeful laboratorului de cercetări al armatei. Am făcut experimente cu animale în condiții de imponderabilitate, de exemplu puneam animale în apă și pluteau, apoi vedeam ce se întâmplă în condiții de imponderabilitate. Acesta a fost, de exemplu, scopul unui experiment. Ulterior am comunicat rezultatele.

Am vrut întotdeauna să fiu astronaut și chiar dacă nu am reușit să fac prima operație în spațiu, din spațiu, am reușit să operez în spațiu prin intermediul robotului. Și chiar dacă nu am reușit asta până acum, se poate întâmpla cândva.

 

Ce credeți că este mai important – eșecul sau succesul?! Vă întreb asta pentru ați aplicat de trei ori la rând pentru a fi selectat pentru o misiune în spațiu și ați eșuat de fiecare dată.

Am înțeles că foarte, foarte, foarte puține succese se întâmplă de prima dată. Mai ales când înțelegi că faci ceva foarte, foarte, foarte dificil. Obișnuiesc să spun că drumul către succes trece prin eșec. Pentru că de cele mai multe ori trebuie să treci prin eșec, să începi prin a face lucruri care nu merg, până să ajungi, cu adevărat, la succes. Și astfel, cea mai mare parte a oamenilor eșuează înainte de a ajunge la succes.

 

În 1983 ați participat la invazia Grenadei (operațiunea Urgent Fury) și ulterior la operațiunea Furtună în deșert. Care este cea mai pregnantă amintire pe care o aveți din aceste experiențe?

Acestea au fost în special operațiuni militare, și a fost prima informație de război, primul contact cu războiul pe care l-am avut. Spitalul meu nu a fost în prima linie a luptelor, eram undeva în Arabia Saudită, dar am fost acolo, și eram foarte conștienți de tot ce se întâmplă pe câmpul de luptă într-un mod cum nu mai fusesem niciodată. Puteam prevedea perfect când vom avea răniți, ce fel de răniți vor fi, ori nu mai avusesem niciodată asemenea informații până atunci. Și acest lucru a făcut o mare diferență pentru soldații care au fost răniți.

 

În prezentarea Dvs în cadrul sesiunii de deschidere a Congresului ați evidențiat câteva dintre noile tehnologii care vor apărea în viitor, ne-ați dat câteva idei. Care va fi viitorul medicinei, bazat pe noile tehnologii, aflate acum în laborator? Cum vor schimba tehnologiile care sunt în dezvoltare fața pe care o vedem astăzi a medicinei?

Nu va fi numai o diferență, ci mai multe! Pentru că este un număr incredibil de mare de tehnologii diferite, de cercetări spectaculoase care sunt în plină desfășurare! Vor avea loc schimbări radicale în curând, pentru că nu vorbim numai de o tehnologie, ci de mai multe tehnologii disponibile, ceea ce va face o mare diferență în chirurgia robotică – un exemplu ar fi ingineria țesuturilor vii șamd.

În viitor – nu e science fiction! – dacă vei avea o problemă cu ficatul sau cu un alt organ, rinichiul, să spunem, îl vor scoate afară și vei primi unul nou. Este la fel ca la mașini – dacă ai o problemă cu o piesă o scoți și pui alta nouă în loc. La fel va fi și la oameni, doar că cu organe. Vom fi capabili să facem asta!

 

Nu vă temeți oare de aceste noi dezvoltări care pot apărea, nu se pun și unele probleme etice majore vizavi de aceste evoluții?

Ceea ce mă preocupă este că nu ne-am gândit la uriașele implicații pe care aceste dezvoltări pot să le aibă nu numai la nivelul indivizilor, dar la nivelul unei întregi populații, la nivelul umanității. Ceea ce se întâmplă astăzi este atât de profund, încât este greu de înțeles că aceste lucruri se pot întâmpla nu numai la nivelul a una – două persoane sau a câtorva, ci la nivelul a miliarde de persoane. Și trebuie să fim în stare să putem controla lucruri precum ingineria genetică sau clonarea – pentru organe. Vor exista implicații uriașe, vor fi probleme uriașe. Oamenii n-o să mai moară! Și ce se va întâmpla dacă oamenii nu vor mai muri?! Ce va fi în viitor?! Unde vom fi, ca urmare a noilor tehnologii?! Aș vrea să mai trăiesc o sută de ani, pentru că sunt sigur că vor fi lucruri extraordinare. Marele meu regret este că nu voi mai putea să trăiesc încă o sută de ani, pentru a vedea ce se întâmplă.

 

Deci chiar vreți să trăiți două sute de ani, așa cum aminteați în prelegerea Dvs că va fi posibil și oamenii vor putea trăi atât…

Da, aș vrea să trăiesc două sute de ani, pentru că se întâmplă foarte multe lucruri, și vreau să le văd. E extrem de pasionant!

 

Putem vorbi și de anumite limite ale tehnologiei robotice, poate?

Fiecare tehnologie are limitele ei, și fiecare tehnologie are un optim în folosirea ei. Suntem acum chiar în mijlocul procesului de a decide dacă și la ce poate fi folosită, unde merge și unde nu, unde este optim să o folosim și ce va deveni oficial. Există unele limitări până acum – ca de exemplu dimensiunea, costurile – dar acestea sunt limitări.

Cea mai mare problemă pe care o văd este ca oamenii – nu numai pacienții, dar mai ales furnizorii de sănătate – să accepte existența robotului și importanța acestuia. Este o mare rezistență din partea lor.

 

Probabil că din cauza costurilor.

Nu este atât o problemă de costuri, cât mai ales de rezistență. Oamenii nu vor să se schimbe. Dau ca exemplu laparoscopia. Am practicat-o timp de șase ani până când oamenii – și mă refer la oficiali – au reușit să accepte că putem face asta. Nu știau cât costă, nici exact ce e și voiau să se asigure că va fi cost eficient. Ori nu putem promite încă asta, pentru că nu știm care vor fi rezultatele finale.

Care ar fi următorul pas important pe care urmează să îl vedem în medicină în perioada următoare? În termen de cinci ani, să spunem, ce vom vedea?

Depinde cât de rapid se vor mișca lucrurile. Dar cred că următorul pas important va fi chirurgia energetică, fără incizii. Pentru că nu trebuie să faci nicio incizie pentru a o face. Și nu este nicio durere pentru pacient.

 

Este o chirurgie cu laser?

Laserul este numai o singură formă de energie dintre sutele care există! Este ca atunci când ai infecții – ai mii și mii de agenți patogeni și sute de antibiotice. Așa e și cu energia, ai sute de probleme, dar ai sute de feluri de energie pentru a rezolva problema. Fiecare problemă cu energia ei! Și va trebui să le găsești!

 

Ați reușit să puteți mișca obiectele cu gândul?

Direct nu, dar prin intemediul obiectelor, al echipamentelor, am reușit.

 

Ce mesaj ați dori să transmiteți cititorilor noștri, medici și profesioniști din domeniul sănătății?

Mesajul este foarte clar – există tehnologii care vor face o mare diferență în sănătate și pentru pacienți, și sunt foarte mândru că medicii chirurgii români pe care i-am întâlnit aici sunt în grupul fruntaș, lider. Ei înțeleg cât de important este acest drum și își asumă riscul de a merge mai departe. Multe alte țări nu o fac, dar România o face și sunt extrem de mândru de acest lucru.

 

 

 

 

Chirurgii români pe care i-am întâlnit aici sunt în grupul fruntaș, lider – înțeleg cât de important este acest drum și își asumă riscul de a merge mai departe. Multe alte țări nu o fac, dar România o face și sunt extrem de mândru de acest lucru.

 

 

 

 

1700 de operații robotice în România

În România, chirurgia robotică a început în mod sistematic în anul 2008, odată cu programul robotic al Centrului de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, IC Fundeni. Până în prezent, cu ajutorul celor șapte roboți “Da Vinci” din București, Cluj‑Napoca și Timișoara, s-au realizat circa 1.700 de operații, dintre care 1.000 la IC Fundeni. Anual, se efectuează în România între 100 și 150 de operații robotice pentru cancer de rect, cancer genital, hernie hiatală, splenectomie, pancreatectomie, gastrectomie, timectomie, hepatectomie, acalazie, afecțiuni ale tiroidei.

 

 

 

 

Chirurgia robotică

Chirurgia robotică reprezintă un mare pas înainte față de chirurgia laparoscopică datorită unei ergonomii mai bune pentru chirurgie, vizibilității operatorii mai bune, instrumentelor chirurgicale mai fine și mai precise și, mai ales, datorită unui sistem informatic performant a cărui dezvoltare în viitor va conduce la rezultate chirurgicale din ce în ce mai bune, cum ar fi posibilitatea integrării imagisticii cu actul operator sau executarea unor timpi operatori exclusiv de către robot. Dezvoltarea sistemelor de transmisiune la distanță va putea face posibilă dezvoltarea telechirurgiei la o scară mult mai mare decât în prezent. Finanțarea chirurgiei robotice în țara noastră este în continuare un subiect deschis, dar în majoritatea țărilor în care se practică acest tip de chirurgie, s-au găsit soluții.

 

 

 

 

Prof. Richard Satava

Este Profesor de chirurgie la Universitatea Washington (Seattle, SUA) și Yale University, a fost evaluator al noilor tehnologii care sunt propuse spre achiziție și dezvoltare armatei SUA. A fost decorat cu numeroase ordine și medalii pentru activitatea sa în cadrul armatei.

A studiat și s-a perfecționat la The Johns Hopkins University, Hahnemann University, The Mayo Clinic, apoi, în cadrul armatei, la Heidelberg (Germania), Eisenhower Army Medical Center. A fost Șef al Departamentului de Chirurgie, 5th MASH, Grenada, WI Operațiunea “Urgent Fury” și comandant, 8th Evacuation Hospital, Operațiunea “Desert Storm”, Arabia Saudită.

A fost director al Yale University – NASA Commercial Space Center pentru Informatică Medicală și Tehnologie (CSC/MIT), manager de proiect la Advanced Biomedical Technology, Defense Advanced Research Projects Agency (Virginia), a lucrat în cadrul Casei Albe, Biroul pentru Știință și Politici Tehnologice. Este Special Assistant la Centrul pentru Tehnologii Medicale Avansate, US Army Medical Research and Materiel Command.

About Author

Delia Budurca

Comments are closed.