Reabilitarea pulmonară este un program multidisciplinar de îngrijire medicală, care este creat, structurat şi adaptat pentru a optimiza performanţele fizice şi psihice ale pacientului, precum şi gradul său de autonomie. >>>
Reabilitarea pulmonară trebuie luată în considerare la pacienţii cu Bron-ho-pneumopatie obstructivă cronică (BPOC), care au dispnee sau alte simptome respiratorii, toleranţă redusă la exerciţii fizice, o restrângere a activităţilor din cauza afecţiunii lor sau o stare de sănătate deteriorată.
Reabilitarea pulmonară include:
– Antrenament prin exerciţiu fizic;
– Educație;
– Intervenţie psihosocială şi comportamentală;
– Terapie nutriţională;
– Evaluarea rezultatelor și
– Promovarea aderenţei pe termen lung la tratamentul şi la recomandările de reabilitare.
Reabilitarea pulmonară poate fi efectuală numai în spital, în ambulatoriu ori acasă la pacient, sau prin utilizarea unei combinaţii a acestora.
În România, reabilitarea pulmonară foloseşte de obicei cadrul spitalicesc şi mai rar domiciliul pacientului.
În Europa, pacienţii sunt trataţi prin reabilitare pulmonară în ambulatoriu și pot fi admişi și în cadrul unui program intraspitalicesc pentru a trece la o terapie intensivă şi a evita inconvenientele deplasărilor zilnice în ambulatoriu.
În Statele Unite, reabilitarea respiratorie este efectuată în spital, de obicei, de către pacienţii care nu se pot deplasa la centrele de reabilitare, iar scopul acestor programe este, cel mai adesea, de a optimiza tratamentul și ventilația, fiind mai puţin axat pe componenta exerciţiilor fizice.
În programul de reabilitare pulmonară sunt incluși pacienții:
– cu simptome determinate de afecțiunea pulmonară;
– la care tratamentul standard a eșuat în privința ameliorării simptomelor pacientului;
– motivaţi și aderenţi la tratament.
Indicaţii
Indicaţiile pentru reabilitarea respiratorie includ prezenţa insuficienței respiratorii potențial responsivă la tehnicile disponibile, manifestată prin:
– Dispnee de repaus sau de exercițiu;
– Hipoxemie, hipercapnie;
– Toleranță redusă la efort sau declinul capacității pacientului de a desfășura activitățile zilnice;
– O deteriorare neaşteptată sau o înrăutăţire a simptomelor pe o dispnee existentă pe termen lung şi a unui nivel redus, dar stabil, de toleranţă la efort;
– Necesitatea unei intervenţii chirurgicale (pre- sau post- rezecţie de plămân, transplant sau o intervenţie cu reducere a volumului pulmonar);
– Insuficiență respiratorie cronică şi necesitatea de a iniţia ventilaţia mecanică;
– Dependenţa de ventilația mecanică non-invazivă;
– Creşterea necesităţii pentru intervenţii acute, inclusiv a vizitelor la camera de urgenţă, a spitalizărilor şi a vizitelor neplanificate la medic.
Indicaţii pentru reabilitarea pulmonară intra-spitalicească:
– deteriorarea severă a respiraţiei;
– multiple comorbidităţi;
– ventilaţia mecanică cronică invazivă;
– convalescenţa lentă după un episod acut;
– pregătirea unui pacient cu dizabilitate respiratorie sau ventilat cronic pentru externare;
– probleme legate de transport, respectiv distanţa prea mare până la locul unde se desfășoară programul de reabilitare pulmonară.
Contraindicaţii
Evaluarea inițială a pacientului ar trebui să stabilească dacă acesta îşi doreşte să participe la un program de reabilitare respiratorie. Astfel, lipsa de motivaţie şi non-aderenţa la tratament exclud pacienţii din programul de reabilitare pulmonară.
Totuşi, prezenţa unor anume condiţii, precum disfuncţiile cognitive severe sau afecţiunile psihiatrice care interferă cu memoria şi complianţa la tratament, ar putea afecta procesul de reabilitare pulmonară.
Alte contraindicaţii sunt:
– Comorbidităţile instabile (cardiopatia ischemică, angina pectorală, insuficiența cardiacă congestivă necompensată);
– Hipoxemia severă la exerciţiu fizic, care nu poate fi corectată cu administrare suplimentară de oxigen;
– Lipsa de abilitate pentru exerciţiul fizic, corelată cu o afecţiune severă a plămânului sau cu alte boli (artrită, stroke);
– Hipertensiunea pulmonară severă, disfuncţia hepatică semnificativă, cancerul metastatic, insuficiența renală, cordul pulmonar acut și exacerbările BPOC;
– Abuzul de substanţe şi lipsa dorinţei de a renunţa la utilizarea lor poate interfera cu succesul în reabilitarea pulmonară; fumatul (oricum, fumătorii şi nefumătorii au un răspuns similar la reabilitarea respiratorie);
– Limitările fizice – precum vederea slabă, surditatea, deficienţele de vorbire și problemele ortopedice – pot necesita modificarea strategiei de reabilitare respiratorie, dar nu ar trebui să interfere cu participarea la un program de reabilitare pulmonară.
Decizia de a participa la un program de reabilitare respiratorie trebuie bazată pe o analiză personalizată aprofundată.
Limitele reabilitării pulmonare
Limitările reabilitării pulmonare pot fi determinate de pacient sau de sistemul de sănătate.
Limite legate de pacient:
– Pacientul poate avea o afecţiune care a progresat către un stadiu de boală în care reabilitarea pulmonară nu mai este posibilă;
– Pacientul nu poate adera sau finaliza programul de reabilitare deoarece i se pare complicat sau din cauza sentimentului de lipsă de speranță, a depresiei sau a lipsei de motivație;
– Pacientul sau familia acestuia pot fi reticenți în privința modificării programului obișnuit al pacientului, a terapiei curente și a introducerii de terapii noi, renunțării la fumat, administrării suplimentare de oxigen sau a indicaţiei de a efectua exerciții fizice;
– Pot exista dificultăți legate de transport;
– Resurse financiare indisponibile.
Limitări ale metodei determinate de sistemul de sănătate:
– Pacientul poate fi nevoit să întrerupă programul din cauza unor episoade acute sau a înrăutăţirii altor afecţiuni;
– Insuficienta standardizare a rambursării costurilor de către intermediari sau de către părţi terţe.
Observaţii practice
Dovezile din unele studii sugerează că reabilitarea pulmonară este eficace la pacienţii cu BPOC și după o exacerbare acută. Reabilitarea pulmonară precoce a pacienților cu o exacerbare de BPOC în ambulatoriu sau în spital este posibilă și sigură, și se asociază cu o tendință nesemnificativă de reducere a utilizării îngrijirilor de sănătate acute. Cu toate acestea, sunt necesare studii mai ample pentru a investiga rolul reabilitării pulmonare după o exacerbare acută, precum şi a potenţialului său de a reduce costurile cauzate de BPOC.
Conf. dr. Paraschiva Postolache, Prof. dr. asoc. Octavian Petrescu
Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie – Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, UMF ”Gr. T. Popa”, Iași
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
