Marius Bojiță, Gianina Crișan, Oana Stanciu
Facultatea de Farmacie Universitatea de Medicină și Farmacie
“Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Citându-l pe profesorul francez Jules Guiart, Director al Institutului de Istoria Medicinei, Farmaciei și de Folclor Medical, “farmacia este un ansamblu de științe, o artă și o profesie”. Timp de secole, farmacia nu a fost diferențiată de medicină, fiind practicată de aceeași persoană care prepara ea însăși medicamentele prescrise – epoca cumulării actelor medical și farmaceutic. Evoluția farmaciei nu a avut totdeauna o linie continuu ascendentă, ci s-au înregistrat momente de stagnare sau chiar de regres, fiecare etapă însemnând totuși un progres în combaterea unor boli sau eradicarea altora.
Ca orice știință, trecutul farmaciei reprezintă tocmai începutul a tot ceea ce se cunoaște astăzi și numai prin el se poate aprecia prezentul. În evoluția sa istorică, farmacia, ca știință și artă a preparării, manipulării, conservării și distribuției medicamentelor, a parcurs mai multe etape corespunzătoare dezvoltării economice, tehnico-științifice și sociale ale epocilor respective. Indiferent de epoca istorică, farmacia a constituit însă “un sanctuar al științei, un laborator de cercetare și de microproducție artizanală a medicamentelor”, o verigă a sistemului de ocrotire a sănătății.
Deoarece fiecare țară are cultura și tradițiile sale și pentru că nu există știință fără istorie, se cuvinte a fi studiată și istoria învățământului farmaceutic, parte a istoriei culturii, deoarece cu cât vom aprecia mai mult trecutul, cu atât vom înțelege mai bine prezentul și vom putea prevedea cu mai multă claritate viitorul. Istoria învățământului farmaceutic clujean nu poate fi desprinsă de istoria invățământului medical din Cluj, ani la rândul specializarea Farmacie fiind parte integrantă a Facultății de Medicină.
Învăţământul superior din Cluj datează din anul 1581. Viaţa universitară s-a dezvoltat treptat, conturându-se diferite domenii şi specialităţi de studiu. În 1775 a fost înfiinţată “Şcoala medico-chirurgicală” din Cluj, iar în 1816, şcoala se transformă în “Liceul medico-chirurgical”. Facultatea maghiară de Medicină a fost fondată chiar de la începutul existenţei “Universităţii Ferencz Jozsef” din Cluj, adică în 1872. Universitatea Regală Maghiară din Cluj înfiinţată în 1872, își schimbă denumirea în 1881 în Universitatea Regală Maghiară Franz Joseph. Universitatea avea la început patru facultăţi, cu 40 de profesori şi 11 asistenţi: Filozofie, Filologie şi Istorie; Medicină; Drept şi Ştiinţe Politice; Matematică şi Ştiinţe.
Încă de la înfiinţarea învăţământului universitar a început şi formarea farmaciştilor. Învăţământul de farmacie era de doi ani, studenţii frecventau în primul an Facultatea de Matematică şi Ştiinţe, iar în al doilea an Facultatea de Medicină. Pentru obţinerea diplomei de farmacist era nevoie pe lângă cei doi ani de facultate şi efectuarea a 6 ani de practică, în total 8 ani. Ulterior durata şi desfăşurarea practicii au suferit modificări.
Imediat după Marea Unire, în învăţământul superior de medicină şi farmacie din Cluj a avut loc o transformare notabilă. În 1919 a fost întemeiată Facultatea românească de Medicină și Farmacie, ca parte componentă a Universităţii „Daciei Superioare“, primul decan şi organizator al Facultăţii fiind Iuliu Haţieganu, care ulterior a fost Magnificus Rector al acestei Universităţi. În cadrul Facultăţii de Medicină din Cluj a existat în perioada 1919-1934 şi o importantă secţie de farmacie, al cărei fondator şi conducător a fost Gheorghe Pamfil. Printre primii profesori de farmacie s-au numărat: Hintz György şi Issekutz Hugó, ambii la disciplina de tehnică farmaceutică, Ajtai Kovács Sándor, primul care a predat farmacognozia. Încă de la începuturile sale, învățământul farmaceutic românesc din Cluj – organizat în cadrul Facultății de Medicină – a beneficiat de cursurile unor eminenți profesori din acea vreme, parte dintre aceștia aparținând Facultății de Științe: Al. Borza, I. Grinţescu, A. Ostrogovich, G. Spacu, I. Scriban, G. Martinescu, P. Pamfil, I. Moldovan, J. Orient, L. Guiart.
În mod interesant, s-a observat un interes crescut pentru învăţământul farmaceutic, fiecare an universitar aducând înmatricularea de noi studenţi. În perioada 1919-1934, numărul total al studenţilor la Farmacie a variat conform rapoartelor anuale ale Universităţii astfel: 64 (1919-1920), 52 (1921-1922), 61 (1923-1924), 66 (1924-1925), 152 (1927-1928), 132 (1928-1929), 111 (1929-1930), 127 (1930-1931), 331 (1931-1932), 387 (1932-1933), 396 (1933-1934). În 1934, învățământul farmaceutic a fost concentrat la Universitatea de Medicină din București.
Perioada anilor 1919-1934 este o perioadă care a lăsat în urmă şi discursuri magistrale ale unor rectori, privitor fie la viaţa academică, fie la rolul universităţii în societate.
În Anuarul Universităţii din Cluj – anul 1919-1920, Rectorul Prof. Dr. Sextil Pușcariu afirma: “Graţie muncii intensive depuse la Comisiunea universitară, devotamentul profesorilor care s’au grăbit să-şi ocupe posturile, înţelegerii şi spiritului de jertfă, ce au întâmpinat la membrii Consiliului Dirigent şi cu deosebire la preşedintele lui, dl Iuliu Maniu, porţile Universităţii noastre au fost deschise pentru studenţi la Octombrie, iar cursurile s’au început toate în luna Noemvrie 1919, şase luni după luarea în primire a Universităţii de la Maghiari. Universitatea, ca cea mai înaltă instituţie culturală, trebuie să dea un exemplu celorlaltor instituţiuni, cum trebuie făcută unificarea aşteptată de toată suflarea românească. Uşile noastre vor trebui închise tuturor elementelor protivnice ordinei sociale, indeferent de naţionalitate şi cetăţenie, pentru că Universitatea nu e datoare numai să dea o educaţie ştiinţifică tineretului, ci să dea Statului elemente sănătoase, care să contribuie la consolidarea, iar nu la subminarea lui. Pentru ca Universitatea din Cluj să-şi poată împlini întreaga ei misiune, e nevoie ca ea să fie sprijinită de întreaga societate.” În plus, acelaşi Rector aminteşte una dintre marile realizări a acelor timpuri: “Cu toate condiţiile mai mult decât neprielnice de tipar, Facultatea de Medicină a scos revista lunară Clujul Medical, al cărei prim număr a apărut cu ocazia serbătorilor inaugurale.”
Un an mai târziu, Rectorul Prof. Dr. Dimitrie Călugăreanu, în Anuarul Universităţii din Cluj – anul 1921-1922, menţiona: “Ca să înţelegem cum se cade activitatea unei Universităţi, e nevoie să ne ferim de a o privi ca pe o făptură izolată de restul lumei, cum se făcea în vremile trecute. În zilele noastre, şi mai ales după război, publicul a înţeles că Universitatea îndeplineşte o funcţiune socială; că viaţa şi munca ei sunt în strânsă legătură cu viaţa şi rânduiala societăţii în mijlocul căreia dânsa funcţionează, şi că sufere şi ea destul de simţitor influenţa mediului. De aceia, ca să-i putem preţui silinţele datori suntem să luăm în seamă şi condiţiunile sociale ce o înconjoară, adecă să privim activitatea ei în cadrul activităţii generale.” În ceea ce priveşte evoluţia învăţământului medical şi farmaceutic, Rectorul Prof. Dr. Dimitrie Călugăreanu apreciază eforturile cadrelor didactice de la acea vreme, fără de care nu se putea face progresele notabile de la acea vreme: “Datorită muncei intensive a Profesorilor şi a întregului personal didactic ajutător s’au putut face progrese simţitoare faţă de anul trecut, mai ales în ceea ce priveşte lucrările cu studenţi medicinişti şi farmacişti, care fuseseră stingherite foarte mult anul trecut din lipsa de local şi de material. Transformând în laboratoare, cu toate instalaţiile necesare cele două odăi cari formau locuinţa fostului Mecanic al Institutului, Otto Klein, plecat în Ungaria, s-a putut rezerva mediciniştilor o sală de 60 de locuri şi în acest mod aceşti studenţi au putut căpăta noţiunile practice fundamentale de chimie atât de necesare pentru studiile lor viitoare.”
Una dintre cele mai frumoase definiţii referitoare la evoluţia Universităţii din Cluj în raport cu Marea Unire este dată în Anuarul Universităţii din Cluj – anul 1922-1923, de către Rectorul Prof. Dr. Iacob Iacobovici: “Universitatea din Cluj este quintesența și păstrătoarea îndărătnică a fondului moral al poporului românesc. România Mare este o realitate și rezultanta normală a superiorităței morale și culturale a popurului românesc.” Acelaşi Prof. Dr. Iacob Iacobovici menţionează şi necesitatea de a perfecta învăţământul farmaceutic: “Este nevoie de complectarea învăţământului farmaceutic prin crearea catedrelor necesare, precum şi a unei institut special, care să poată cuprinde toate ramurile acestei ştiinţi azi tributară la facultatea de ştiinţi şi cea de medicină. Ar fi poate mai bine să se creeze o secţie sau, chiar o facultate pe lângă facultatea de ştiinţi aplicate, unde farmacia este mai la locul său, de cât la medicină sau la facultatea de ştiinţi teoretice.”
Poate unul dintre cele mai profunde discursuri din înscrisurile istorice ale învăţământului medical şi farmaceutic clujean este cel al Rectorului Prof. Dr. Iuliu Hațieganu din Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I Cluj – anul 1930-1931. Adresându-se studenţilor (numiţi “elevi” la acea vreme), acesta afirma: “Universitatea deschide larg porţile sale pentru toţi aceia cari vreau să se adape la izvorul ştiinţei. Veniţi aici să munciţi, şi pentru ca munca voastră să fie productivă, e nevoie de linişte, de pace. Studenţimea trebuie să se încadreze într’un ideal constructiv, orice nelinişte, orice agitaţie, este egală cu distrugerea şi orice distrugere întârzie procesul de consolidare socială şi naţională, absolut necesar vieţii ascendente şi civilizate.”
Profesorul Iuliu Hațieganu este cel care trasează în mod simplu şi totuşi complet şi concis, valorile şi misiunile universităţii: “Începutul fiecărui an universitar trebuie să însemneze un pas înainte în aflarea adevărului. Afară de căutarea adevărului să nu uităm nici menirea cealaltă, tot aşa de importantă, educaţia tinerelor generaţii. Azi Universitatea evoluiază în direcţie naţională şi socială, devenind astfel un factor indispensabil în viaţa unui stat. Afară de cultivarea ştiinţii pentru ştiinţă, ea tinde şi spre aplicaţii practice, dar mai ales urmăreşte inaugurarea unei educaţii desăvârşite. Ea e datoare să pregătească o tinerime, care să nu se contagioneze la primul pas de păcatele colectivităţii, ci din contră, înarmată cu imunitatea infrangibilă a unei educaţii integrale. Universitatea de azi tinde nu numai la formarea de profesionişti, ci şi la formarea de caractere, de cetăţeni utili statului. Universitatea începe să fie preocupată nu numai de turnarea ştiinţei prin pâlnie în creerul bietului elev, ci şi de sănătatea lui, în dorinţa de a avea la terminarea studiilor un individ viguros.”
În perioada 1940-1945 Universitatea se refugiază la Sibiu, în această perioadă învăţământul universitar farmaceutic fiind de 4 ani. Istoria învăţământului clujean de medicină şi farmacie a înregistrat o cotitură în 1948, prin desprinderea sa de Universitatea din Cluj şi întemeierea Institutului Medico-Farmaceutic (I.M.F. Cluj). Acesta a avut la început cinci facultăţi: medicina generală, pediatria, stomatologia, farmacia şi igiena (care a existat numai un deceniu). Continuând tradițiile antebelice, Facultatea de Farmacie a devenit în anul 1948 facultate de sine stătătoare în cadrul IMF Cluj, avându-l ca prim decan şi organizator pe Erwin Popper. Alţi profesori importanţi au fost: T. Goina, A. Dima, V. Galea, I. Simiti, V. Ciocănelea, I grecu, V. Arieșan, V. Bologa, S. Leucuța, E. Curea etc.
Începând din 1990, istoria Şcolii Clujene de Medicină şi Farmacie a înregistrat o dezvoltare rapidă şi consistentă. În acel an vechea denumire de I.M.F. a fost schimbată în Universitate de Medicină şi Farmacie. Numele simbol al lui Iuliu Haţieganu a fost pus pe frontispiciul U.M.F. în anul 1992.
În prezent, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca cuprinde 3 facultăți, peste 6000 de studenți în ciclul de licență şi peste 830 de cadre didactice. Facultatea de Medicină este cea mai mare facultate, dominând procesul decizional din Universitate. Facultatea de Medicină Dentară este a doua ca dimensiune, în timp ce Facultatea de Farmacie, cea mai mică, este responsabilă de aproximativ jumătate din publicaţiile ştiinţifice ale Universităţii. Dovada evoluţiei Universităţii atât din punct de vedere didactic, cât şi din punct de vedere al cercetării, stau atât publicaţiile ştiinţifice, cât şi infrastructura pe care Universitatea o posedă. Cel mai ambiţios proiect de cercetare al UMF Cluj-Napoca este deschiderea centrului de cercetare genomică, înfiinţat cu finanţare din partea universităţii şi granturi externe. Toate cele trei facultăţi sunt implicate în acest centru şi au propriile priorităţi de cercetare.
De asemena, Universitatea consideră internaţionalizarea drept un aspect strategic, fapt evidenţiat prin: numărul de acorduri bilaterale cu universităţi din străinătate; activităţile desfăşurate în cadrul reţelelor din România și străinătate, cum ar fi reţeaua decanilor facultăţilor de medicină sau de farmacie; succesul programelor de studiu cu predare în limbile engleză şi franceză în atragerea de studenţi internaţionali la UMF Cluj-Napoca; înfiinţarea MedESN, o Reţea a Studenţilor Erasmus; dezvoltarea de indicatori care să măsoare impactul activităţilor internaţionale.
În epoca globalizării, clasamentele reprezintă noua monedă de măsurare a calității pentru Instituțiile de Învăţământ Superior. Astăzi, UMF Cluj-Napoca este vizibilă în 3 clasamente internaționale cu grad ridicat de credibilitate: University Web Rankings & Reviews (poziția 4256 din peste 20000), University Ranking by Academic Performance (poziția 882 din 1000) și Webometrics Ranking of World Universities. Printre clasamentele adevărate, considerate unanim valide și relevante este și sistemul de evaluare QS World University Rankings ce utilizează 6 criterii pentru a măsura progresul către internaționalizare: colaborări de cercetare, cadre didactice internaționale, studenți internaționali, suport internațional pentru studenți – facilități de cult, mobilitate a studenților și diversitate internațională. Pentru a câștiga maximum de puncte, trebuie să fie reprezentate în corpul studențesc al unei universități 50 de naționalități diferite, iar învățământul medical și farmaceutic clujean cuprinde studenți din 59 de țări care studiază în limbile română, engleză și franceză.
În plus, există și clasamente naționale. Un astfel de clasament este cel realizat de România Curată – “Raportul integrităţii universitare din România”, care pentru întocmirea topului universităților a folosit 6 criterii: transparența și corectitudinea administrativă, corectitudinea academică, calitatea guvernanței, managementul financiar, meritocrația și antidiscriminarea. Integritatea academică a fost evaluată pentru patru ani (2012-2016) în 48 de universități publice din totalul de 56, iar scorul obținut de UMF Cluj-Napoca a plasat-o în topul universităților de 4 stele.
Concluzionând, se poate afirma că, în prezent, studenții Facultății de Farmacie beneficiază de o formare la standarde internaționale, cu respectarea trecutului și consolidarea permanentă a viitorului. Absolvenții Facultății de Farmacie se încadrează perfect în sistemul de sănătate din România a cărei prioritate este asigurarea sănătății populației, farmaciștii activând nu doar în farmaciile comunitare, ci și în industria medicamentelor, farmaciile de spital, laboratoare, cercetare și viața socială a comunității.
