Alfred Rusescu (1895 – 1981) este considerat părintele școlii românești de pediatrie, cel care a organizat specialitatea și învățământul superior de medicină pe baze moderne, fiind mentorul marilor profesori care au dezvoltat pediatria până în prezent.
După studiile liceale finalizate la liceul „Gheorghe Lazăr” din București, se înscrie în 1913 la Facultatea de Medicină din București și apoi, între anii 1920 și 1925 urmează cursurile Facultății de Medicină din Paris pe care o încheie cu teza de doctorat: „Le Developpement de la taille chez le nourrisson”. Lucrarea a fost distinsă cu Premiul Societății de Antropologie din Paris în 1925.
În 1922, urmează cursul superior de bacteriologie al Institutului Pasteur din Paris, pentru ca apoi să profeseze ca intern în cadrul Spitalului „Notre Dame de Perpetuel Secours“ din Paris, sub conducerea cunoscuților pediatri G. Variot și Julien Huber.
Treptat, viitorul profesor Rusescu urcă treptele ierarhiei învățământului superior medical și ale notorietății profesionale. Devine asistent universitar în cadrul Facultății de Medicină București – Catedra de pediatrie condusă de prof. dr. Mihail Manicatide în 1927, docent în 1931 și conferențiar în același an. În 1940 devine profesor șef de catedră.
Formarea unei rețele de cadre de specialitate
Cadru didactic excepțional, cu o pregătire solidă de clinician, Alfred Rusescu a desfășurat o îndelungată activitate în cadrul Facultății de Medicină și apoi în cadrul Facultății de Pediatrie din București, pregătind numeroase generații de medici și reușind să promoveze pediatria pe locul legitim în formarea oricărui medic. Profesorul Rusescu a susținut cu fermitate înființarea Facultății de Pediatrie și a luptat pentru crearea unei rețele de specialitate, pentru promovarea celor mai valoroși elevi în asistența pediatrică și în învățământul superior de pediatrie. Această abordare a făcut ca, după 1948, aproape toate spitalele mari de copii nou-înființate în București să fie conduse de medici formați alături de Alfred Rusescu, în cadrul școlii pe care a întemeiat-o și a condus-o în calitate de profesor și decan.
Peste 400 de lucrări
de cercetare științifică
În activitatea de cercetare, practicată de-a lungul câtorva decenii, profesorul Rusescu a elaborat studii rămase în istoria cercetării medicale românești, recunoscute de foruri științifice atât la nivel național, cât și internațional. A fost laureat al premiului „Gheorghe Marinescu“ al Academiei Române în 1967, membru ales al Consiliului de Administrație al Centrului Internațional al Copilului (Paris), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale.
În 1942, creează „Revista de Pediatrie“, în care a publicat o serie de lucrări științifice realizate în Clinică și, ca președinte al Societății de Pediatrie, filiala București, reunește în cadrul societății și revistei pe toți specialiștii din Capitală.
Rezultatele cercetărilor efectuate în Clinică au fost prezentate într-o serie de lucrări realizate personal sau în colaborare (peste 400 de lucrări comunicate sau publicate în reviste, tratate și manuale) printre care: „Patologia Infantilă“ (1944), „Urgențele în Pediatrie“ (1957), „Pediatria“ (1960), „Pediatria“ (1962), „Terapeutica Infantilă“ (1963), „Timusul“ (1964), „Pediatria“ (1965), „Diagnostic clinic și radiologic în Pediatrie – trei volume cu texte integral în română, franceză, engleză (1967), „Din istoricul Pediatriei Române“ (1975).
„Ordinul Meritul Sanitar Clasa I“
Pentru meritele în activitatea depusă în domeniul pediatriei, profesorul Rusescu a primit o serie de distincții atât la nivelul țării – unde regimul totalitar nu i-a acordat decât „Ordinul Meritul Sanitar Clasa I“, cât mai ales în străinătate, unde contribuția sa în cercetarea pediatrică a fost recompensată cu premiul „Bertillon“ (1925) al Academiei de Medicină din Paris, cu statutul de membru de onoare al Societății Științelor Medicale din Cehoslovacia „Purkinje“ (1965) și cel de membru în Consiliul de administrație al Centrului Internațional al Copilului din Paris (1966-1976).
Cea mai importantă creație a lui Alfred Rusescu rămâne școala românească de pediatrie. A transformat această specialitate dintr-o disciplină empirică – la începutul secolului XX – într-una riguros științifică și reprezentată pe măsură de medici valoroși.
În cinstea sa, din 1990 Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului a primit numele „Alfred D. Rusescu”.