Practica medicală impune prezentarea de cazuri! Prezentarea de caz trebuie considerată ca o observaţie ştiinţifică atent documentată şi reprezintă o sursă educaţională şi o resursă pentru cercetare.
Scrieţi şi publicaţi prezentările de caz în limba maternă, pentru că informaţia medicală este, astfel, mai bine reţinută!1 Ţineţi cont de această recomandare cel puţin pentru cazurile cu scop educaţional. Este, de exemplu, politica Asociaţiei Medicale Daneze… care adaugă, însă, că prezentările de caz ce vizează efecte secundare sau maladii noi trebuie scrise în engleza.2 Cel mai important este să respectaţi principiile generale din ”Uniform Requirements for Manuscripts Submitted to Biomedical Journals”.3
Există template-uri (şabloane)4, 5 ce pot fi cu uşurinţă traduse în limba română şi folosite pentru publicare (în Medica Academica, de exemplu!) şi sfatul meu este să încercaţi să le utilizaţi de rutină.
O prezentare de caz bine alcătuită va avea următoarele părţi componente: titlu, rezumat, introducere, descrierea cazului, discuţii şi concluzii. În general, se acceptă un text compus din maximum 1 500-2 500 de cuvinte, cu 20-30 indicaţii bibliografice. De notat, în acest sens, faptul că multitudinea referinţelor nu reflectă neapărat bogăţia de cunoştinţe a autorului, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic!
Titlul
Titlul unei prezentări de caz trebuie să reflecte succint şi exact problema de sănătate a pacientului în cauză şi să trezească interesul cititorului. În alegerea lui este necesar să folosim cuvinte-cheie, pentru a obţine o indexare corectă în bazele de date electronice. Consultarea celor trei tutoriale ce pot fi vizualizate accesând http://www.ncbi.nlm.nih.gov/mesh vă va îmbunătăţi rapid capacitatea de cercetare online a literaturii medicale (prin definirea cuvintelor-cheie) legate de cazul medical pe care doriti să‑l publicaţi.
Rezumatul
Este o componentă importantă, fiindcă permite indexarea prezentării de caz în baze de date electronice de tipul MEDLINE,6 facilitează evaluarea relevanţei acesteia pentru practica medicală şi ajută la stabilirea nivelului de interes în legătură cu subiectul abordat. Cu o lungime de 100-250 de cuvinte, va avea același format ca şi textul principal (introducere şi scop, descrierea cazului, discuţii, concluzii), fiind obligatoriu să menţioneze problema clinică sau întrebarea ridicată şi să conţină o succintă trecere în revistă a literaturii de specialitate, precum şi un argument capabil să susţină faptul că este vorba de un caz ce merită atenţia.
Introducerea
Trebuie să prezinte subiectul, scopul şi meritele prezentării de caz. Este partea care atrage interesul cititorului! Pentru claritate, vor fi trecute în revistă informaţiile disponibile până în prezent cu privire la subiectul abordat. Toate afirmaţiile vor fi susţinute de referinţe bibliografice atent selecţionate.
Descrierea cazului
Este cea mai importantă secţiune, în care istoricul cazului este prezentat în ordine cronologică și cu suficiente detalii, astfel încât cititorul să-şi poată formula propriile concluzii încă dinainte de a le afla pe cele ale autorului. Prezentaţi argumentele ştiinţific, dar scrieţi o poveste interesantă, pentru că medicina este narativă!
Se va începe cu datele demografice ale pacientului (vârstă, înălţime, sex, rasă, ocupaţie), fără a se menţiona, însă, iniţialele, data naşterii sau alte elemente de identificare şi fără a se preciza coordonatele temporale ale internării (ziua, luna, anul). Se va continua cu relatarea succintă a acuzelor principale ale pacientului, a afecţiunilor concomitente, a istoricului medical şi social, a elementelor patologice ale examenului fizic. Vor fi alese datele de laborator cele mai pertinente – atât cele pozitive cât şi cele negative, cu menţionarea intervalului de referinţă în paranteze – care ajută la stabilirea diagnosticului şi la excluderea diagnosticelor diferenţiale. Vor fi descrise procedurile diagnostice, se va preciza intervalul de timp în care au fost efectuate acestea şi vor fi raportate rezultatele finale. Vor fi puse la dispoziţia cititorului aspecte anatomo-patologice, radiografii, imagini de histopatologie sau manifestări cutanate, părţi anatomice afectate. Nu uitaţi să cenzuraţi elementele de identificare, întrucât este obligatoriu să păstraţi anonimatul pacientului şi să respectaţi prevederile instituţionale privitoare la permisiunea bolnavului pentru utilizarea fotografiilor.7
Discuţii
Această secţiune joacă un rol foarte important în raportarea de caz. În cadrul ei sunt analizate datele din literatura de specialitate relevante în contextul cazului prezentat şi sunt descrise motivele pentru care cazul raportat este o observaţie nouă, unică, ce a meritat să fie adusă în atenţia cititorilor. Autorul îşi pune aici în valoare raţionamentul, evidenţiază originalitatea cazului, face comparația cu alte date publicate în domeniu, derivă cunoştinţe noi şi formulează aplicabilitatea practică.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, luna Aprilie 2011