Mă uit cu câtă ușurință oamenii politici renunță la portofolii, dau sănătatea pe muncă și educația pe economie, și le evaluează funcție de banii care se rulează acolo. Practic, dacă e vorba de bani mulți, e un minister tare. E vorba de bani puțini, e ceva nu prea grozav. Cu alte cuvinte, Educație, Sănătate, Tineret sau Cultură nu înseamnă mare lucru.
Rezultatele acestor abordări se văd după ani de zile. Oamenii politici își dau demisia când vor ei, când li se spune de la partid, fie că au sau n-au chef de asta. Responsabilitatea pare un cuvânt din altă lume, interesele meschine și de grup fiind mult mai importante decât luarea unor decizii care să mulțumească pe cât mai mulți. Ca despre adevăr, dreptate sau justa cumpănire între cost și beneficiu n-am avut bucuria să văd până acum.
Nici preluarea unor proiecte neterminate din mandatul precedent, pentru că uneori au fost idei bune și la alte partide, dar pe care nu le preluăm din orgoliu pur. Și iar stau sute și mii de oameni fără acel beneficiu care ar fi fost adus de un proiect bun, eventual și terminat.
Cert e ca ierarhia și disciplina de partid par să fie mai aspre decât într-o corporație. Mult mai mult decât ne-am imagina, mult mai mult decât ne-am fi imaginat. Iar ceea ce noi ne-am imagina că reprezintă răspunderea ministrului pentru domeniul său, e de fapt răspunderea în fața superiorului că o să facă ce i se spune.
