Dr. Florin Săvulescu, șeful Secției de Chirurgie II de la Spitalul Militar Central, a venit acum peste 20 de ani în acest spital. Spune că unul din cele mai emoționante momente din cariera sa a fost în 1996, când a făcut prima operație laparoscopică la Spitalul Militar. În rest? Un imens efort zilnic dăruit pentru un act medical de calitate, pentru a stabili „o relație emoțională cu pacientul în suferință” și pentru a seta coordonatele organizatorice și manageriale astfel încât activitatea să se desfășoare „în parametri optimi”. În sistemul nostru de sănătate, „optim” e maximum.
Câteva repere ale parcursului dvs profesional – interesul pentru chirurgie, evenimente care v-au schimbat destinul profesional, venirea la Militar…
Am absolvit Facultatea de Medicină Militară în anul 1986, ca șef de promoție. Interesul pentru medicină nu a fost o simplă întâmplare, ci mi-a fost călăuzit de familia mea, în care medicina a fost o tradiție – atât părinții, cât și rudele apropiate și-au dedicat întreaga activitate în slujba oamenilor, fiind medici.
Între anii 1989-1990 am fost medic de unitate la Regimentul 2 Pontonieri din Turnu Măgurele. În septembrie 1990 am susținut concurs de medic rezident la Spitalul Militar Central, în urma acestuia fiind admis în rezidențiat la specialitatea chirurgie generală. Ultimul an de rezidențiat – 1993 – l-am efectuat la Universitatea de Studii din Udine – chirurgie generală, la prof. Fabrizio Bresadola.
Din anul 1994, prin concursul organizat în Secția Chirurgie II a Spitalului Militar Central, am fost încadrat ca medic specialist.
În anul 1998 m-am pregătit și am dat examen de medic primar, iar între anii 1994 și 2001 am lucrat la teza de doctorat cu tema „Limfanedectomia extinsă în cancerul gastric”, lucrare condusă de Prof. C. Dragomirescu, de la Spitalul Sf. Ioan, și susținută de mine în iulie 2001.
În această perioadă mi-am desfășurat activitatea ca medic chirurg în Secția Chirurgie II a Spitalului Militar Central, împreună cu o echipă de medici alături de care m-am dezvoltat profesional și mi-am îmbogățit permanent experiența.
Pot spune că fiecare caz tratat înseamnă pentru mine o mare provocare și satisfacția de a vindeca, sau măcar de a ameliora suferința.
Din 2009 am devenit șeful Secției Chirurgie II, unde, în afară de activitățile profesionale zilnice, trebuie să mă implic în activitatea administrativă pentru a asigura funcționarea la parametri optimi a întregii activități.
Ce ne puteți spune legat de secția pe care o conduceți? Cu ce probleme vă confruntați?
Secția pe care o conduc are un număr de 55 de paturi. Aici activează o echipă formată din chirurgi, asistente medicale, infirmiere.
Secția Chirurgie II este dotată cu aparatură ce permite efectuarea de intervenții chirurgicale dintre cele mai complexe, atât clasic cât și laparoscopic, o gamă variată de intervenții – peste 30% – fiind intervenții în sfera oncologică. Anual sunt tratați la noi peste 2500 de pacienți, dintre care peste 80% suferă intervenții chirurgicale.
Ne confruntăm, ca în majoritatea spitalelor din România, cu o lipsă a personalului, mai ales a celui cu pregătire medie, ceea ce presupune un efort suplimentar pentru a răspunde cu promptitudine tuturor solicitărilor și nevoilor bolnavilor.
Totodată se fac eforturi pentru modernizarea aparaturii și a condițiilor de spitalizare, atât prin alocări bugetare, cât și prin sponsorizări.
Puteți exemplifica performanțele profesionale ale activității cu câteva momente sau cazuri mai deosebite care v-au rămas în memorie?
În timp, medicina avansează și pe parcursul întregii activități a unui medic acesta trebuie să se specializeze continuu. Totuși, nu pot să nu exemplific cu emoția pe care am trăit-o împreună cu Prof. Dr. Virgil Constantinescu în ziua de 26 aprilie 1996, când am efectuat prima operație laparoscopică în Spitalul Militar Central, care s-a dovedit un succes – a fost o colecistectomie laparoscopică. De atunci au urmat mii de intervenții chirurgicale efectuate laparoscopic și în alte afecțiuni – reflux gastro-esofagian, sfera genitală, intervenții anorectale etc.
Acad. Prof. Leon Dănăilă spunea într-un interviu acordat Medica Academica că pentru medicii care aleg chirurgia ar fi necesară o evaluare psihologică înainte – tocmai pentru ca are niște rigori deosebite și necesită calități deosebite. Care este opinia dvs? Care considerați că sunt caracteristicile care fac diferența între un chirurg bun și un altul mai puțin performant? Mai ales că pentru pacient contează rezultatul.
Nu pot să fac aprecieri față de necesitatea unor evaluări psihologice pentru chirurgi. Personal, nu cred că acestă evaluare ar scoate în evidență abilitățile și cunoștințele care trebuie puse în practică de fiecare medic chirurg ținând cont de patologie, evoluție și stadiul acestuia.
Cine poate să spună cu adevărat care sunt chirurgii cu adevărat profesionști cred că sunt pacienții. Ei sunt singurii care dau recunoaștere sau prestigiu chirurgului.
Dincolo de cunoștințe teoretice, îndemânare și decizie corectă intraoperatorie, un factor important îl reprezintă relația emoțională pe care o stabilești cu pacientul, și așa aflat în suferință.
La Militar vin foarte mulți pacienți vedete, persoane publice, vip-uri. Există aspecte diferite față de pacienții obișnuiți care se pun vizavi de comunicare sau mod de a trata pacientul?
Spitalul Militar nu mai este, în prezent, instituție sanitară cu circuit închis. Aici se tratează pacienți veniți din diverse colțuri ale țării. Pot să spun că indiferent că sunt militari, simpli cetățeni sau persoane publice sau politicieni, ei beneficiază de aceleași servicii medicale de calitate și de aceeași atenție din partea personalului medical.
Ce ați schimba în sistemul sanitar cu prioritate dacă ați avea puterea de a o face?
Sistemul sanitar este unul dintre cele mai criticate sisteme în ultima perioadă, ceea ce a condus la crearea unei imagini deloc favorabile atât pentru sistem în ansamblul lui, cât și pentru medici.
Cred că modificările care vor fi aduse legii sănătății 95/2006 vor reforma în timp sistemul sanitar și, ca măsură imediată, consider că trebuie să existe transparență în utilizarea fondurilor alocate, iar pentru pacienți existența unui pachet minimal de servicii de care să poată beneficia în cunoștință de cauză.
Cum vedeți relația sistem public/ sistem medical privat în România în momentul de față?
Este bine că există un mediu concurențial și o alternativă la sistemul public de sănătate. Singurul lucru care trebuie monitorizat de către organele competente este de a nu se face concurență neloială.
Cum vedeți viitorul?
Despre viitor? Fiind o persoană optimistă care a decis să facă medicina în această țară consider că important este să-ți faci meseria cu pasiune, responsabilitate și dragoste față de oameni. Sigur ca trebuie, în plus, să beneficiezi și de un mediu social și economic prielnic – dotări de ultimă generație, specializări, salarii competitive – astfel încât să poți performa la întreaga capacitate.
