După 6 luni de pandemie, e foarte greu să simplifici tot contextul și ceea ce am trăit până la a decela cele două atitudini ancestrale cu care reacționăm în condiții majore de stress – “luptă” sau “fugi”.
Trebuie să dăm la o parte perdele infinite de fum, știri noi și vechi, adevărate sau false, supoziții și presupoziții, frica reală și cea indusă, augmentată până la panică, somnul rațiunii și toți monștrii pe care îi generează cu febrilitate…
Apoi scenarii reale și inventate, cunoscute și necunoscute, bănuite și nebănuite, povești, filme, eroi pozitivi și negativi, apoi profitori de tot felul și de toate felurile, economici, politici, ba chiar și științifici, totul amplificat de omniprezența și omnipotența internetului, pe de-o parte incontrolabil, pe de alta manipulator… Și poate aș mai putea continua până la o odisee, doar că Ulise a fost doar o plăsmuire…
Ce rămâne după tot acest abur amplificat de unii cu bună știință, de alții cu bună credință, în condițiile în care totul este supus politicii, luptelor pentru putere și pentru bani?!
Parafrazându-l pe Malraux, aș spune că mileniul următor va fi moral sau nu va fi deloc.
Aș spune că Moralitatea și Bunul simț – cam astea ar trebui să rămână în Cutia Pandorei după ce tot restul va fi fost zburat… inclusiv Speranța.
