Medicina: conexiuni româno-austriece. Trecut, prezent și viitor

În cadrul acestui articol vom aborda un capitol tentant de istorie a medicinei românești, în relație cu medicina austriacă, beneficiind de documente aflate în diverse arhive vieneze, materiale din presă sau reviste de specialitate, propunând cititorilor o analiză pe un palier tridimensional: trecut, prezent, viitor.

Acest domeniu fiind extrem de vast, ispitind autorul asupra unei abordări multidisciplinare (istorică, academică, instituțională și chiar monografică), cu toate acestea va trebui – fatalmente – să ne restrângem la o sinteză riguroasă, adaptată spațiului oferit de revistă.

Trecut

1. O istorie a contactelor româno-austriece în medicină

Fără îndoială, nu putem aborda această temă fără să ne referim la contextul istoric general care a favorizat prezența tinerilor studioși români în centrele de pregătire medicală din Austria: Viena, Graz etc.

În Viena, Alma Mater Rudolphina, fondată în 1365, a atras încă de la început tinerimea studioasă din țara noastră, din Țara Românească sau Moldova, însă preponderent din regiunile locuite de români, aflate după 1866 în componența Imperiului Austro-Ungar, cum ar fi Transilvania, Banatul și Bucovina.¹

De obicei, absolvenții învățământului medical și-au continuat pregătirea prin susținerea unor doctorate sau stagii de perfecționare. Mulți dintre ei au ales să rămână în Viena pentru a practica această meserie nobilă. Alții au revenit în România, au lucrat ca medici în spitale ori și-au deschis cabinete ori farmacii particulare. Anunțurile din presa românească a vremii menționau numele, specializarea medicului, precum și faptul că este absolvent de… Viena.

Facultatea de Medicină din capitala Austriei, cu specializările ulterioare (farmacie, medicină veterinară), era considerată instituție etalon nu doar în ceea ce privește învățământul, dar și ca focar de cercetare științifică și promotor al unor procedee terapeutice inovatoare și invenții în domeniul tehnicii medicale. Importanța Universității din Viena, centru formator pentru elitele medicale românești, precum și influența școlii vieneze asupra dezvoltării medicinei în Transilvania și Regatul României ar merita un studiu separat.

La rândul lor, Graz-ul, chiar și Cernăuții, se bucurau de asemenea de un prestigiu bine-meritat, asemănător celui din Viena, Heidelberg, Berlin, Paris, Roma, Bruxelles – un popas obligatoriu în bine-cunoscuta “peregrinatio academica”.

De altfel, încă de timpuriu, în registrele matricole datând din perioada 1586-1782, erau înscriși studenți din Țările Române la Universitatea din Graz.² Caracteristic acestor mediciniști este implicarea lor în activitatea socio-culturală a comunității, ei jucând un rol activ în fruntea unor asociații românești: România Jună (Viena) sau Societatea Academică “Românismul” din Graz (1871-1874), în aceasta din urmă fiind înscriși un număr semnificativ dintre studenții mediciniști (cum ar fi Nicolae Califariu, Clemente Munteanu etc.).³

2. Români care au studiat medicina la Viena (sec. al XIX-lea, începutul sec. al XX-lea)

Fără a avea pretenția de a menționa în mod exhaustiv numele tuturor medicilor români care au practicat medicina la Viena, vom menționa doar câteva nume mai reprezentative: Constantin Pomutz, Emanuel Doktor, G. Ternoveanu, George Diamandi, Grigore Graur, Ilarion Grosar, Ilie Beiu, Ilie Bruja, Iosif Turcu, Isopescul Eusebius, Iuliu Moldovan, Johann Cupărescu, Johann Scurtu, Iulius Muresianu, Ion Nandriș, Maria Roșca, Mihai A. Popovici, Victor Roșca, Titus Livius Tilea, Mihai Zotta, Modest Popescu, Nicolae Comșa, Octavian Gheorghian, Romulus L. Crăciun, Rudolfine Banciu, Teofil Bogdan. Mai sunt și alții, cum ar fi: Ion Hozan (Hosanu), Sterie N. Ciurcu, Marius Sturza, Virgil Ciobanu sau Alexandru Popovici.

Prezent:

1. Interacțiuni academice și profesionale în domeniul medical

Așa cum limba română este catalogată oficial drept a doua limbă vorbită pe teritoriul Austriei, după cea germană, comunitatea românească a halatelor albe care lucrează azi în sistemul medical austriac este una dintre cele mai importante, însumând medici din cele mai diverse ramuri, cercetători, profesori universitari, șefi de secții medicale la marile spitale austriece, cadre medii sanitare. Exodul masiv al acestor foarte bine pregătiți medici și asistenți din România în Austria are cauze profunde, cu consecințe serioase, însă în general motivația acestui “brain drain”⁴ medical (dincolo de posibilități de afirmare în carieră, stabilitate politică, standard de viață ridicat, oportunități materiale), este integrarea profesională, posibilitatea de a demonstra excelență profesională sau leadership în spitale universitare vieneze.

2. Programe de schimb academic și parteneriate universitare

Fără a intra prea mult în detalii, evocăm aici existența unor programe inter-universitare (Programele Erasmus, Horizon Europe, DAAD, dezvoltate de UMF Cluj-Napoca cu spitale din Viena sau colaborarea medicală dintre Timișoara – Innsbruck etc.).

Aceste colaborări se desfășoară  în domenii-cheie: oncologie, neurochirurgie, genetică, sănătate publică.

3. Colaborări instituționale (ministere, camere ale medicilor, nivel de ambasade)

Se remarcă, de asemenea, inițierea unor proiecte comune România – Austria privind sănătatea transfrontalieră, medicina rurală, digitalizarea spitalelor, precum și în alte domenii de interes comun.

Viitor

Perspective și provocări în cooperarea româno-austriacă medicală

Enumerăm pe scurt câteva direcții utile:

1. Inteligența artificială și telemedicina: oportu­nități pentru parteneriate

De asemenea, un vast domeniu de perspectivă este realizarea de proiecte pilot româno-austriece în “digital health”.

Totodată, ar putea fi benefică realizarea unor schimburi de expertiză privind “dosarul electronic al pacientului”, domeniu în care medicii austrieci au căpătat o bună experiență.

2. Gestionarea crizelor de sănătate publică (ex. pandemii, migrație, îmbătrânire)

Schimburile de experiență reciproce pot avea ca obiect modele de bune practici din Austria, aplicabile în România, precum și realizarea de planuri de cercetare comună în politici de sănătate.

De asemenea, aceste schimburi de experiență se pot cala pe cunoașterea reciprocă a unor tehnici performante moderne, neinvazive și sigure pentru identificarea timpurie a riscului de boală; armonizarea cercetărilor privind personalizarea medicinei în scopul orientării terapiilor spre pacient și mai ales pe dezvoltarea unor materiale “inteligente” (nanostructuri, geluri inteligente, SEEDS, nanomateriale, biosenzori etc.) bio-compatibile, eficiente și sigure.

Nu în ultimul rând, sunt de interes chestiuni legate de unele abordări inovative în reducerea riscului epidemiologic.

3. Rolul diasporei medicale românești din Austria

Dincolo de rolurile atribuite în mod tradițional diplomaților sau artiștilor în dezvoltarea colaborării româno-austriece, se poate spune cu certitudine că reprezentanții diasporei medicale sunt veritabili ambasadori ai medicinei moderne românești.

Prin experiența dobândită în spitalele și institutele de cercetare din această țară, medicii ce lucrează în Austria pot contribui la reformele din sistemul românesc de sănătate (prin schimb de know-how, dar și prin acțiuni de încurajare a unor profesori austrieci să devină mentori pentru tinerii specialiști români, să efectueze în calitate de  donatori acțiuni filantropice).

Iată cum, pornind de la trecutul medical comun, trecând prin prezentul plin de dinamism, vom putea ajunge la un viitor mai sigur și mai benefic ambelor părți în folosul medicinei, al oamenilor.

NOTE:

1. Parcurgerea colecțiilor de matricole vechi de secole ale acestei universități demonstrează prezența unor studenți din Țările Române, începând din sec. al XIV-lea, la universitățile din Viena, între care: Johannes Honterus (sec. al XVI-lea), Petru Maior, Ioan Piuariu Molnar, Petrache Poenaru, Gheorghe Lazăr, August Treboniu Laurian, Vasile Popp, Theodor Stamaty, Aron Pumnul, Ioan Vancea, Nicolae Pamfile, Radu Orghidan, Gheorghe Pantazi din Braşov, Anastasie Fătu, Alexandru Costinescu, Leon Filipescu din Moldova, fraţii Constantin, Eudoxiu şi George Hurmuzaki din Bucovina, Mihai Eminescu ş.a.
2. Cf. Johann Andritsch, “Studenten und Lehrer aus Ungarn und Siebenbürgen an der Universität Graz (1586-1782)”, Graz, 1965, p. 321; idem, “Die Matrikel der Universität Graz, I, 1586-1630”, Graz, 1977).
3. Aceasta a devenit apoi Societatea de lectură “Sentinela Romană”, cu sediul la Graz-Cafe am Botanischen Garten, din apropierea universității. Din cadrul acesteia făceau parte mediciniștii Ioan Panea, secretar, Gavrilă Ardeleanu, casier, O. Ardeleanu, Ioan Nicolae Ciuceanu ș.a. Dintre personalitățile remarcabile ce au urmat medicina amintim pe Aurel C. Popovici, publicist, născut la 1863 în Lugoj (Banat). A urmat medicina la facultățile din Viena şi Graz, făcând însă în același timp studii de filosofie şi științe politice. La Graz a existat un focar de cultură românească, grupat în jurul Asociației Academice “Carmen Sylva”, societate creată după modelul Societății “România Jună” din Viena şi al Societății “Junimea” din Cernăuți, unde au activat numeroși viitori medici și farmaciști români.
4. “Exodul creierelor” este emigrarea oamenilor calificați ale căror competențe sunt insuficient folosite în țările lor de origine.