Românii care pot se tratează la Istanbul sau la Viena, cele două capitale ale imperiilor care ne‑au marcat existența istorică, sau ajung pe căi deja bătătorite la Frankfurt, Berlin sau Paris. Cei care pot mai puțin se tratează în țară, iar cei care nu pot deloc stau și se împacă mioritic cu destinul pe care îl văd implacabil. N-au bani, așa că oricum nu contează.
Turcia face aproape UN MILIARD de dolari din turismul medical, tratând anual cinci sute de mii de „turişti”. Spitalele se bat să îți ofere asistență medicală în limba ta, își prezintă oferta, îți povestesc cele mai spectaculoase cazuri, își prezintă dotarea de ultimă generație și își construiesc cu migală și atenție brandul și renumele. Brandingul și brandul, de la cel al spitalului la cel al medicului și invers, intervin și fac diferența. Totul este împachetat într-un ambalaj strălucitor și totodată – de încredere – pentru a atrage pacientul, gata să plătească oricât pentru sănătatea sa. Așa funcționează de fapt toate clinicile din străinătate, pentru că înțeleg că pacientul aduce după el bani și bogăție.
Nu zic că nu e important să te vinzi. Ba chiar specialiștii în marketing spun că trebuie să aloci pentru vânzarea unui produs încă pe atât timp cât ți-a luat realizarea lui. Este activitatea momentului, toți construiesc branduri și vând imagini și ambalaje. Dealtfel, dacă nu îl construiești este și păcat, pentru că vine altcineva cu ambalaj frumos și calitate lipsă și pune mâna înaintea ta pe client, pe pacient, pe bani.
Cât de mare este distanța dintre valoarea adăugată reală și ambalajul cumpărat – și vorbim de serviciile medicale care, până la urmă, sunt un produs ca oricare altul – afli uneori imediat, alteori la șase luni sau la trei ani distanță, la următorul control.
14.000 de medici au plecat din România. Pacienții pleacă și ei și se feresc cât pot de osteoporoza unui sistem care se poate prăbuși peste ei, dar care nu e totuși chiar atât de rău pe cât i s-a dus buhul. Ba chiar are și oaze de excelență, de profesionalism. Să fie vorba și de un „branding” pe dos?! Cu cât lucrurile merg mai rău, ne plângem mai rău și îl vorbim mai de rău, încrederea scade și fug pacienții, care cum pot.
Poate fiindcă am ajuns să învăț fără să vreau ce înseamnă manipularea, am ajuns să văd răul imens pe care îl poți face din cuvinte. Dacă spui suficient de des că X minte, până la urmă ești crezut. Chiar dacă e o minciună gogonată. Dacă spui și repeți câțiva ani că sistemul e mort și medicii răi, neprofesioniști și șpăgari, până la urmă totul îți servește să demonstrezi asta. Nu vreau să spun că e o conspirație pentru ca pacienții români să plece încotro or vedea cu ochii. Dar așa cum am devenit parte a economiei mondiale cu toate piețele – inclusiv cea a doctorilor – și piața pacienților se europenizează și bogăția sistemului nostru medical, PACIENTUL ROMÂN, pleacă unde-o vedea cu ochii!
