Toată lumea s-a inflamat la Raportul făcut de Academia Română care contabiliza, în fine, amploarea exodului de creiere și de forță de muncă pregătită, între care medicii au o pondere importantă. 36.000 de medici, stomatologi și farmaciști au plecat din 2007 până acum din România, pentru a profesa pe alte meleaguri și a se îngriji de sănătatea altora. Mai trist este că pleacă încă oameni de 40 de ani, care au fost deja formați aici și iată, sunt încă atât de dezamăgiți de ce se întâmplă la noi încât își iau lumea în cap la momentul în care sunt specialiști formați, în deplinătatea forțelor, capabili să dea înapoi societății și oamenilor ceea ce până atunci aceștia au investit în ei.
În afară învățământul e scump, și ca să faci medicina te îndatorezi pe ani buni înainte. În Marea Britanie, de exemplu, nici vorbă să accepte contribuabilul britanic să pleci glonț după ce ai terminat facultatea spre zări mai senine, fără să plătești cu vârf și îndesat ceea ce sistemul a investit în tine. Ba ești atât de îndatorat încât nici nu poți pleca, de fapt. Și mai ești și concurat la tine acasă de absolvenții din Europa de est, care nu au trecut prin aceleași furci caudine ca să ajungă medici…
În Statele Unite e și mai restrictiv sistemul, dacă nu ai bani nu prea poți urma școli înalte. Îmi amintesc de fata unor prieteni care, deși voia și era înzestrată intelectual, a trebui să renunțe la ideea de a urma medicina pentru că era prea scump. Mi s-a părut extrem, extrem de nedrept! Cum să renunți, din lipsă de bani, la a urma medicina! M-am bucurat, atunci, că trăiesc în România! Din fericire, la noi nu se întâmplă așa, orice copil are șansa să urmeze medicina, dacă asta își dorește și poate. Uităm poate prea ușor de beneficii, de ceea ce avem bun.
Pe de altă parte, nu e normal să acceptăm să fim pepiniera de medici a lumii și noi să fim tratați de medici de aiurea, cum am auzit o opinie – da, tot de la Academie! Ne-am luptat pentru libertate, și în mare parte o avem. Însă nu e normal ca Facultatea de Medicină să țină loc de pașaport. Până la urmă, noi, societatea românească, de ce școlim medici?!
Am intervievat mulți medici, și mulți își aminteau cu drag de stagiul obligatoriu de la țară, ca de un loc care i-a format, i‑a responsabilizat, i-a învățat foarte mult. Nu-mi amintesc ca cineva să fi spus că nu i-a folosit. Poate mult timp am trăit sub imperiul nevoii acute de libertate, de aer, de oportunități, uitând cu totul de responsabilități. Inclusiv aceea de a urmări ce se întâmplă cu banii noștri de contribuabili. Cine îi cheltuie, cum, cu cine? Chiar avem nevoie de copaci în ghivece, prin intersecții? Chiar ne permitem să investim în mii de medici la care apoi să renunțăm cu atâta ușurință?
Cred că cea mai importantă responsabilitate, la nivel de societate, este să ne construim viitorul. Cu cine?! Păi cu copiii noștri, în care ne-am investit ani buni de iubire, energie și bani. Cum?!
Oferindu-le șanse acasă!
