Argumentele informatizării în sănătate au fost legate de creşterea volumului datelor medicale, de dezvoltarea sistemelor de asigurare şi de progresul cercetării. >>>
Noţiunea de e‑Health datează de peste cinci decenii. Iniţial, definea aplicaţiile informatice dedicate medicului practicant în cabinet, spitalului şi instituţiilor de asigurare medicală. Un exemplu din anii ’70, care prefigurează fişa electronică, este experimentul pentru cercetare oncologică al grupului german DOSAG, care a funcţionat la început prin colectarea datelor fişei clinice a bolnavilor de cancer după un format unic pentru toate spitalele membre.
Primele aplicaţii, interne
Primele aplicaţii de e-Health au fost interne, cu trei elemente: un computer central, o reţea internă de terminale, şi aplicaţia informatică.
La sfâşitul secolului XX, odată cu dezvoltarea PC-urilor şi a sistemelor de operare, aplicaţiile de e‑Health au devenit mai performante şi mai specifice: pentru cabinete individuale, pentru clinici şi spitale, pentru case de asigurări, pentru autorităţi. Au rămas însă aplicaţii interne, motiv pentru care ne confruntăm astăzi cu o problemă importantă legată de marea varietate de aplicaţii informatice care nu sunt interoperabile. Dezvoltarea telecomunicaţiilor din ultimul deceniu – a internetului şi a telefoniei digitale – precum şi digitalizarea echipamentelor medicale au schimbat înţelesul termenului de e-Health, adăugându-i o nouă dimensiune: conectivitatea.
Telemedicina
Aplicaţiile moderne de e-Health trebuie să fie interoperaţionale cu echipamentele medicale din interiorul instituţiilor sanitare, dar pot comunica şi cu aplicaţii şi echipamente aflate la distanţă, cu un cost foarte redus. Urmare a utilizării telecomunicaţiilor digitale, un nou domeniu se defineşte în informatica medicală, şi anume Telemedicina, respectiv modalitatea de transmitere şi comunicare a datelor medicale la distanţă.
În acest moment Telemedicina se axează cu preponderenţă pe domeniile de suport medical:
– Telemedicina de urgenţă, dedicată suportului serviciilor de ambulanţă
– Telemedicina de cooperare (aşa-numita “second opinion”)
– Asistenţa pacienţilor la domiciliu
Toate aceste dezvoltări au însă nevoie de datele generaţiilor anterioare de sisteme e-Health, între telemedicină şi e-Health existând o legătură indisolubilă, care asigură infrastructura corectă pentru cel mai mare avantaj al informatizării: partajarea informaţiilor între sistemele de sănătate publică şi privată.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
dr. Tudor Georgescu
