Sansele unei persoane de a duce o viaţă mai lungă şi sănătoasă se află în strânsă legătură cu statutul socio-economic. Se vorbeşte astfel la nivel european de reducerea inegalităţilor între grupurile socio-economice chiar şi în ţările dezvoltate. S-au creat numeroase structuri locale şi internaţionale care militează în acest sens, dorind să contribuie la realizarea unei Europe mai sănătoase, cu o mai mare echitate în sănătate – stare obţinută prin comunicare şi colaborare între instituţii publice şi private relevante, la nivel regional sau naţional. Inegalităţile nu există doar între ţări, dar şi în interiorul fiecărui stat. Chiar şi în Uniunea Europeană pot fi observate decalaje în termeni de mortalitate şi morbiditate.
Presiunea crescută pe sistemele de sănătate, precum şi ameninţările comune în domeniul sănătăţii publice au impulsionat nevoia cooperării la nivel internaţional. Principiul subsidiarităţii – adesea înţeles ca şi competenţa exclusivă a statelor membre în organizarea şi livrarea îngrijirilor – poate indica, de asemenea, că anumite probleme pot fi mai eficient rezolvate la nivel supranaţional decât la cel naţional.
Impactul inegalităţilor în sănătate este poate mai evident când este exprimat în termeni de rată de supravieţuire. De exemplu, în Franţa, probabilitatea ca bărbaţii care desfăşoară muncă manuală să moară între 35 şi 65 de ani este de două ori mai mare decât pentru bărbaţii care lucrează în funcţii executive.
SAU
Băieţii în vârstă de 15 ani care trăiesc într-o zonă bogată din Glasgow au 90% şanse să ajungă la vârsta de 65 de ani, pe când cei din zonele sărace au doar 50% şanse.
Este firesc să existe unele diferenţe de sănătate în cadrul unei populaţii, deoarece acestea pot rezulta din variaţii biologice sau din comportamente dăunătoare sănătăţii, care sunt liber alese.
Totuşi, faptul că există un vector de sănătate sau o corelaţie sistematică între starea de sănătate şi clasa socială indică faptul că aceste diferenţe rezultă mai degrabă din expunerea la condiţii de muncă şi de trai nesănătoase şi stresante şi din condiţiile de acces inadecvat la serviciile sociale de bază. Acest lucru înseamnă că diferenţele de sănătate nu sunt rezultatul unei alegeri individuale, ci ele sunt evitabile şi nedrepte.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că fumatul, alcoolul, lipsa de exerciţiu şi o dietă săracă vor provoca 70% din toate îmbolnăvirile şi decesele premature până în 2020.
Fondurile structurale ale UE pot fi folosite pentru a stimula dezvoltarea de noi resurse în aceste domenii. Şi pentru prima dată în finanţarea cu fonduri structurale, sănătatea a devenit unul dintre domeniile prioritare pentru investiţii. Reducerea incidenţei bolilor în Europa este importantă pentru Agenda de la Lisabona, deoarece va reduce pierderile economice şi va creşte calitatea vieţii cetăţenilor săi.
Regiunile cele mai sărace ale UE folosesc fonduri structurale pentru a investi în dezvoltarea şi îmbunătăţirea normelor de sănătate, care contribuie la dezvoltarea regională şi a calităţii vieţii în regiunile respective.
Fondurile structurale pot fi de asemenea utilizate pentru a preveni riscurile de sănătate prin educare şi sensibilizare şi prin campanii de informare privind sănătatea. Abordarea problemei inegalităţilor în sănătate ar trebui să se afle în centrul acestor campanii.
Este important ca toate părţile interesate de lucrul pe probleme de excludere şi inegalitate să fie implicate activ atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE în toate dezbaterile pe care UE le promovează, în scopul conturării unui profil social mai puternic pentru politicile sale şi pentru a se asigura că beneficiarii sunt aceia care sunt cei mai excluşi din societate.
Nu pierdeţi prima ediţie a Conferinţei “Cum investim banii din Fonduri Structurale în Sănătate?” care va avea loc pe 28 octombrie 2010 la Bucureşti. l Un eveniment coordonat de dl. Prof Vasile Puşcaş, fost Negociator Şef al României la UE
l Detalii şi înscrieri pe www.tarusmedia.ro
MARIA VASILESCU
director general Tarus Media
maria.vasilescu@tarus.eu
