Am pus pe copertă acest titlu deși nu îmi aparține, așa cum nu îi aparține nici subiectului copertei noastre din acest număr “hot”, de iulie – august! Nu, nici nu l-a citat în interviu. După cum mulți dintre noi știu, “Yes we can!” este binecunoscutul slogan sub care a stat campania electorală a președintelui american, Barack Obama, în 2008.
L-am pus pentru că mi s-a părut definitoriu pentru destinul unui spital mic dintr-un oraș muncitoresc, de provincie, dar care nu a vrut să își asume acest destin și a îndrăznit mai mult. Da, se poate și la Moinești, așa cum se poate și la Cluj sau la București, și dacă visezi, planifici și acționezi chiar poți reuși câte ceva. Nu tot, nu chiar tot ce visezi, dar oricum mult mai mult decât dacă nu ai fi visat, planificat și acționat!
Lecțiile de la Moinești pot fi învățate și preluate. Așa cum dr. Adrian Cotîrleț a visat mare și nu s-a împăcat cu un destin secundar pentru un spital care a stat cândva chiar la limita desființării, putem prelua ceea ce ne inspiră din această lecție și putem lăsa deoparte ceea ce nu ne place.
“Nu-ți fă chip cioplit”, reamintește învățătura biblică un medic dintr-un spital bucureștean, tot un spital mic – de fapt care a ajuns mic după 25 de ani de retrocedări – în cadrul unui interviu pe care vi-l propun în acest număr. Nu trebuie să punem medicii pe un piedestal, pentru că sunt oameni cu bune și rele. “Mi‑am căutat toată viața maeștri și nu i-am găsit!”, mi-a mărturisit dr. Cristian Posea, director medical la Spitalul Cantacuzino.
Cred că suferim de Sindromul “Înger sau Demon” în medicină, și mai ales noi, presa. Ba înălțăm medicii pe un piedestal uriaș și aplaudăm și cântăm osanale, ba dăm cu statuia de pământ și o facem ferfeniță și o călcăm în picioare. Oamenii nu sunt așa, și medicii sunt și ei oameni. Fac și bine, fac și rău. Uneori reușesc, uneori nu reușesc. Mai ales când se confruntă cu situații la limită, când provoacă destinul, viața și limitele posibilului. Încerc să mă delimitez de acest Sindrom oferind o oglindă obiectivă, cu lumini și umbre. Chiar dacă poate, în acest ocean de știri proaste, simt uneori tentația, pentru compensare, să adaug o ușoară tentă de roz. Îmi susține motivația și preferința asumată pentru armonie.
Vă mulțumesc că ați citit până aici!
Yes we can!