Consecințele încadrării medicilor ca funcționari publici din perspectiva săvârșirii infracțiunii de luare de mită

0

În data de 13 ianuarie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 24 Decizia nr. 26/2014 a ICCJ prin care s-a decis că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, respectiv “exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură”.

În motivare se susține ideea conform căreia “caracterul liberal al profesiei de medic nu poate justifica lipsa răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită în cazurile în care acesta condiţionează actul medical la care este obligat profesional, moral şi legal, de banii sau foloasele care nu i se cuvin şi pe care, direct sau indirect, le pretinde, primeşte ori le acceptă. Totodată, în raport cu importanţa serviciului public de sănătate, pacienţii nu pot fi lăsaţi neprotejaţi de legea penală, din considerentul că eventualele acte de pretindere sau primire de sume de bani ori alte foloase de către medicul care funcţionează în cadrul sistemului sanitar pot fi integrate sferei de incidenţă a unor dispoziţii normative nepenale”.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţio­nală prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative. În cuprinsul acestei decizii se arată că semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ. Potrivit legii penale, noţiunile de funcţionar public şi de funcţionar au un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. În legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic.

Prin încadrarea medicilor în categoria funcțio­na­rilor publici la art. 175 alin. (1), aceștia pot fi su­biecți activi ai infracțiunilor de corupție și de ser­viciu, nebeneficiind de reducerea limitelor pedepsei cu o treime, cum s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi fost considerați, conform legii penale “alte persoane”, astfel cum este prevăzut în art. 308 Cod Penal.

De asemenea, medicii pot fi considerați subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită, chiar dacă și-au îndeplinit cu conștiinciozitate și prioritate îndatoririle de serviciu, și nu doar în cazul în care nu le-au îndeplinit sau le-au îndeplinit defectuos sau cu întârziere.

Astfel cum este definită infracțiunea de luare de mită în noul Cod Penal, condiția existentă în codul anterior, ca actul de pretindere, primire, acceptare sau nerespingere să fie anterior sau cel puțin concomitent cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale funcționarului “corupt”, nu se mai aplică. Astfel, este considerat a fi săvârșită infracțiunea de luare de mită inclusiv în cazul în care pretinderea sau, pur și simplu, primirea unor foloase are loc ulterior îndeplinirii atribuțiilor sale, deci ulterior îndeplinirii actului medical.

În actuala reglementare, primirea de foloase necuvenite este recalificată ca infracțiune de luare de mită. De exemplu, dacă medicul, după îndeplinirea atribuțiilor și după realizarea, cu profesionalism, a serviciului medical și fără a solicita sau condiționa de vreun folos îndeplinirea acestuia, pretinde un folos material sau doar acceptă promisiunea făcută de pacientul său în legătură cu serviciul medical prestat, fapta se va încadra la infracțiunea de luare de mită.

Dacă făptuitorul pretinde sau primește sume de bani sau alte foloase de la mai multe persoane, fără a exista o legătură între acestea, pentru realizarea aceluiași act ce intră în atribuțiile sale, se va reține concursul de infracțiuni și nu o singură infracțiune continuată.

 

 

 

 

Infracțiunea de luare de mită este considerată inclusiv dacă pretinderea sau primirea unor foloase are loc după îndeplinirea actului medical.

 

About Author

Simona Pirtea

Leave A Reply