Medicul britanic Anton Pozniak, specialist în HIV, spune că mesajele pozitive dinspre sistemul sanitar trebuie menţinute pentru că îi fac pe pacienţi să vină către sistem ca să se trateze. Stigmatizarea este, însă, o problemă universală, prezentă şi în Marea Britanie în ciuda tuturor eforturilor făcute.
Ce puteţi să ne spuneţi despre provocările în tratamentul HIV?
Principalele provocări în ceea ce privește tratamentul HIV sunt accesul la terapie și aderența pacienților la tratament. Prima dintre ele este specifică pentru statele în curs de dezvoltare – Africa, Asia, dar parte din această problemă se regăseşte în Europa centrală şi de est. Este nevoie să asiguri acces la tratament pentru foarte multe persoane, trebuie să te asiguri că vor fi diagnosticați și apoi tratați. Nu poți trata 30 de milioane de persoane cu un medicament scump. Am reţinut că sunt aici, în Europa centrală și de est, probleme legate de accesibilitate pentru multe medicamente și combinații terapeutice care ar îmbunătăți aderența, în primul rând. De asemenea sunt probleme de acces în ceea ce privește medicamentele pentru comorbidități, cum ar fi tuberculoza. Această afecțiune este de o gravitate sporită în cazul pacienților cu HIV, fiind principala cauză de deces la acești pacienți, și trebuie tratată la timp și eficient.
Cum vedeţi situaţia HIV în România?
În România sunt două tipuri de epidemii: una curentă şi una care provine de la copiii infectaţi înainte de ’89. Însă aceştia au crescut, au devenit adulţi, mulţi dintre ei au avut diferite tratamente de-a lungul timpului şi au dobândit rezistenţă, şi de aceea este nevoie de acces la tratamentele care pot trata acest tip rezistent de virus. Dacă nu, nu numai că îl transmit, dar vor muri de boli cumplite şi asta e o tragedie.
Un alt aspect este faptul că România trebuie să mențină mesajele pozitive de sănătate publică, astfel încât pacienţii să fie încurajaţi să vină la medicul specialist pentru a fi depistați, monitorizați și trataţi.
Aţi menţionat stigmatizarea… Referitor la aspect, există diferențe între UK şi România?
Cred că problematica universală a stigmatizării în HIV, indiferent de ţară, încă există. Statele sunt multiculturale, şi uneori să spui chiar membrilor de familie ca ai HIV este foarte dificil. Unii nu vor să spună medicilor de familie, medicilor în general, trecând totul sub tăcere… Deci da, există stigmatizare inclusiv în UK, chiar dacă vrem să spargem aceste bariere.
Cât de aproape suntem de vindecare în HIV?
Infecția HIV nu este curabilă, dar este controlabilă. Controlată, boala are un prognostic mai bun decât diabetul şi, pe termen lung, dacă îţi iei pastilele în fiecare zi speranţa ta de viaţă ar trebui să fie normală sau apropiată de cea normală.
Bineînţeles că dacă bei prea mult alcool sau fumezi atunci ai aceleași probleme ca populația normală, fără să ai o problemă specifică infecției cu HIV. Am văzut foarte multă lume fumând în România – aveți nevoie de o campanie publică puternică anti fumat.
Câteva cuvinte despre prezentarea Dvs în cadrul Congresului.
Prezentarea mea a avut ca subiect inhibitorii de protează. Când virusul părăsește celula, el trece printr-un proces de maturație, proces în care este implicată și o proteină. Inhibitorul de protează clivează această proteină, rezultatul fiind inhibiția producerii de noi virioni, cu scăderea încărcăturii virale. Am discutat despre eficacitatea inhibitorilor de protează și despre recomandările actuale ale ghidurilor terapeutice. Această clasă terapeutică cu eficiență înaltă dovedită este asociată, în general, cu efecte secundare minime, în special cele gastrointestinale.
În Marea Britanie sunt probleme cu accesul la terapie?
Nu avem probleme cu accesibilitatea, dar cele pe care le avem sunt legate de costuri. Nu refuzăm medicamente pacienților, dar trebuie să fim foarte atenți ce tratemente le dăm pacienților în termeni de cost. Dacă un medicament nou şi foarte scump comparativ cu cel vechi este prescris pacientului, trebuie să fim siguri că putem răspunde argumentat tuturor întrebărilor legate de prescrierea noului medicament. Avem mecanisme de siguranţă, echipe multidisciplinare pentru a aproba prescrierea medicamentelor noi, ne uităm la protocoalele terapeutice şi le respectăm foarte atent. Dar dacă un pacient are nevoie de acel medicament, vom fi siguri că îl va avea.
Dr. Anton Pozniak
MD, FRCP, medic primar, lector la Chelsea și Westminster Hospital NHS Foundation Trust şi la Imperial College din Londra. A început să se specializeze în HIV din 1983, având şi un doctorat în TB / HIV. A fost Şef al Unităţii de cercetare HIV de la Kings College, anterior poziţiei actuale, de Director pentru servicii HIV. Este membru al Colegiului Regal al Medicilor din 1996. A contribuit la crearea Ghidurilor terapeutice în HIV. Este consilier pe probleme de HIV/SIDA al Guvernului Britanic, membru executiv al Societăţii Clinice Europene de SIDA, administrator al St Stephens SIDA Trust pentru programe de cercetare și educație pentru HIV și SIDA la nivel mondial.
Are numeroase contribuţii publicate pe aspecte clinice ale tratamentului HIV şi asupra interacţiunilor TB/ HIV.
