Proiectul noii legi a sănătăţii aduce câteva modificări importante Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii în ceea ce priveşte răspunderea civilă a personalului medical şi poliţele obligatorii de asigurare a acesteia.
Conform art. 882 alin.5 al proiectului noii legi a sănătăţii, societăţile de asigurări care încheie contracte de asigurare de răspundere civilă profesională pentru personalul medical sau pentru furnizorii de servicii de sănătate trebuie să asigure acoperirea atât a prejudiciului patrimonial, cât şi a prejudiciului moral solicitat de către pacient/moştenitorii pacientului sau stabilit de către instanţele de judecată. Astfel, se stipulează explicit că asiguratorii vor trebui să acopere şi daunele morale rezultate în urma unor cazuri de malpraxis medical. Până în prezent, cele mai multe poliţe de malpraxis nu acopereau şi eventualele despăgubiri morale dispuse de instanţă în cazul culpei medicilor. Chiar şi în cazurile în care erau acoperite, limitele de răspundere şi sumele erau cenzurate.
Contractele de asigurare de răspundere civilă profesională pentru personalul medical sau furnizorul de servicii de sănătate trebuie să garanteze acoperirea prejudiciului provocat de către personalul medical sau de către furnizorii de servicii în una dintre următoarele două forme: acoperirea prejudiciului provocat de actul medical defectuos efectuat în perioada în care contractul de asigurare este în vigoare, indiferent de data la care este formulată cererea de despăgubiri de către pacient / moştenitorii pacientului şi indiferent de data la care cuantumul prejudiciului este stabilit de instanţe; acoperirea sumei solicitate prin cererea de despăgubiri de către pacient / moştenitorii pacientului sau a sumei stabilite ca despăgubiri de către instanţele de judecată în perioada în care contractul de asigurare este în vigoare, indiferent de data la care a avut loc actul medical care a generat prejudiciul.
Proiectul conţine şi prevederi care să reducă gradul de risc asumat de societăţile de asigurări prin impunerea unor limite maxime ale sumelor care pot fi solicitate de către pacienţi cu titlul de daune morale pentru malpraxis. Aceste limite se vor stabili de Ministerele Sănătăţii şi Justiţiei, prin ordin comun.
Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti, Colegiul Farmaciştilor şi Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi vor informa periodic membrii privind sumele maxime care pot fi solicitate de pacienţi ca daune morale pentru malpraxis, recomandându-le încheierea de asigurări de răspundere civilă profesională care să le acopere. Nivelul primelor, termenele de plată şi celelalte elemente privind acest tip de asigurări se stabilesc prin negociere între asiguraţi şi asigurători.
Proiectul de lege prevede că despăgubirile se vor stabili prin procedură amiabilă, prin negociere între pacient şi societatea de asigurare, cu consultarea personalului medical implicat în presupusul act de malpraxis. Procedura amiabilă este obligatorie şi prealabilă acţiunii judiciare.
Legislaţia actuală prevede că despăgubirile se pot stabili pe cale amiabilă în cazul în care rezultă cu certitudine răspunderea civilă a asiguratului. Astfel, până în prezent, despăgubirile se acordau aproape fără excepţie de către instanţele de judecată.
Pacientul care se consideră prejudiciat va face o cerere de acoperire a prejudiciului către unitatea medicală unde a fost furnizat serviciul medical, prin aceasta pacientul exprimându-şi acordul expres pentru comunicarea informaţiilor medicale către toate persoanele implicate în soluţionarea cererii, inclusiv către societatea de asigurări. El trebuie să indice împrejurările şi motivele pe care le consideră relevante pentru susţinerea cererii.
Unitatea medicală – direct sau în urma consultării personalului medical implicat – sau societatea de asigurări pot solicita informaţii şi documente suplimentare. În termen de 60 zile de la primirea de la pacient a tuturor informaţiilor şi documentelor şi, respectiv, de la primirea de la unitatea medicală a punctului de vedere al acesteia şi a documentelor doveditoare, societatea de asigurări va finaliza evaluarea cererii de despăgubiri, urmând să decidă aprobarea solicitării de despăgubiri, aprobarea parţială a cererii de despăgubiri sau respingerea motivată a cererii. Orice decizie emisă prin care societatea de asigurare aprobă în tot sau parţial o cerere de despăgubire trebuie, în mod obligatoriu, însoţită de un acord prin care unitatea medicală, personalul medical implicat în pretinsul act de malpraxis şi pacientul confirmă stingerea amiabilă a situaţiei litigioase născute prin cererea pacientului.
Dacă societatea de asigurări nu încheie procedura de evaluare a cererii de despăgubiri şi nu emite o decizie în termenul de 60 de zile, se prezumă că societatea de asigurări a decis aprobarea cererii, unitatea medicală, personalul medical implicat şi pacientul putând trece la încheierea acordului prin care confirmă stingerea pe calea procedurii amiabile a situaţiei litigioase.
Decizia societăţii de asigurare se comunică părţilor implicate în pretinsul act de malpraxis. În cazul în care cererea de despăgubire este respinsă, pacientul va putea solicita acoperirea prejudiciului în condiţiile procedurii de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale sau în condiţiile dreptului comun.
