Prof. dr. Dorin Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătății, specialist în ATI, a venit la București decis să recupereze în secțiile de ATI pacienții care ajungeau la spital aduși de sistemul de salvare prespital pus la punct de dr. Raed Arafat. Un ansamblu de cinci programe a fost pus la punct, menit să finanțeze salvarea pacienților gravi. Îmbunătățim astfel, în România, un indicator prea puțin mediatizat – decesele evitabile – și recuperăm viața semenilor noștri aflați între viață și moarte.
Spuneați înainte de a veni la Minister că vă este greu să înțelegeți ce-i în mintea guvernanților când rămân opaci la propuneri de bun simț. Ce spuneți acum?
Da, a fost și motivul pentru care am acceptat această propunere. Această declarație mă obliga să spun da, pentru că în momentul în care am primit această propunere, necondiționat în niciun fel, nici politic, nu aș fi fost consecvent cu mine dacă aș fi refuzat și nu aș fi încercat, dinăuntru, să fac ceva mai repede și mai bine decât am reușit din afară. Și dacă n-aș fi reușit nimic, n-aș fi regretat, pentru că știu că măcar am încercat. Dar acum nu regret.
E ceva aici și din psihologia ATI-stului?
Negreșit, și din psihologia și din stilul nostru de a aborda lucrurile, pe care specificul specialității noastre îl forjează, inevitabil. “Să nu ne lăsăm” este una din devizele noastre de bază. Pot spune că venirea la Minister a fost un efort care a meritat. Mi-am complicat viața, dar nu regret pentru că relația mea cu Ministrul, factor-cheie, a evoluat excelent. I-am spus că vin cu câteva planuri pe care le am în sânge, în măduva oaselor, din activitatea mea. Erau “pe țeavă”, cum s-ar spune. I-am cerut Dlui Ministru să mă sprijine, pentru că eu când mă voi întoarce acasă voi fi fericit, iar acestea vor rămâne o marcă a realizărilor sale ca ministru.
Ați făcut declarații surprinzătoare, cum a fost cea privind “legalizarea șpăgii”, o măsură menită a recompensa medicii și a stopa, în ultimă instanță, plecarea medicilor.
Reflecția în mass media, din păcate, a acestei idei, arată că nu putem avea o dezbatere serioasă. Dacă s-a reținut doar atât e foarte trist. Pentru că era vorba de a nu mai fi ipocriți, de a recunoaște o problemă și de a încerca să găsim soluții în condițiile date. Pentru că da, soluția ar fi multiplicarea de câteva ori a salariilor, dar pentru că nu putem, în condițiile date, încercăm să găsim noi alternative. Eu chiar desfid acest termen, șpagă.
O altă propunere viza acordarea de servicii private în spital.
Cu aceste măsuri vrem să oferim spitalelor posibilitatea de a oferi platforma spitalelor – săli de operație, de gastroscopie, etc – pentru activitatea privată, în afara orelor de lucru și fără afectarea programului de urgență. Astfel, întreprinzătorul privat, fie societate medicală, etc, va avea un contract cu spitalul, achitând o taxă pentru aceste servicii oferite de spital, având la rândul lui un contract cu pacientul.
Este practic și o scoatere la lumină a unor activități care se întâmplă deja, “o albire” a economiei.
În primul rând este o soluție pentru spitalele publice, pentru că astfel vor putea funcționa, în competiția de servicii medicale, în condiții egale cu serviciile private. Cred că trebuie să le oferi șansa de a avea o activitate de acest tip și că o bună parte din serviciile care se desfășoară în spitalele private vor migra către cele publice, pentru că oferă o garanție superioară. Se știe că dacă apar complicații serioase la un pacient tratat în privat, el este de fapt transferat în spitalul public. Acest lucru pune probleme serioase cu privire la echitatea serviciilor și la modul de relaționare. Cred că mulți medici vor prefera să activeze în sistemul public, în aceste condiții, iar spitalul va fi motivat să asigure condiții bune, și va avea și cum să le asigure.
E una din ideile cu care ați venit?
Nu, e una din cele care s-au născut aici, la inițiativa D-lui Ministru.
O altă idee este analiza statutului medicului în spitalele publice. Conform legii, medicina este o profesie liberală. Și cea mai mare parte a medicilor activează astfel – medicii de familie, stomatologii, medicii din ambulatoriu. Doar medicii din spitalele publice funcționează ca angajați și cu un statut nedrept de pseudo-funcționari publici. Aceasta induce salarii fixe, indiferent de nivelul de activitate. Trecerea la o activitate de tip liberal și în spitale ar permite contracte cu medicii în funcție de activitate. Sunt secții unde un chirurg face 3 – 5 operații pe lună, pe când altul face zeci, salariile fiind același. Trecând la un tip de contracte cu medicii se va putea trece la creșterea semnificativă a salariilor medicilor care au activitate. Un alt beneficiu este că medicii vor putea lucra la mai multe unități spitalicești. Astfel, un spital mai mic poate programa cazuri pentru un medic care activează într-un centru universitar, de exemplu, și acesta să vină conform solicitărilor.
Dintre ideile cu care ați venit “pe țeavă”?!
Principalul obiectiv cu care am venit aici este de a completa principala responsabilitate a unui sistem sanitar – marile urgențe medico-chirurgicale. Avem în România un sistem de urgență prespitalicesc foarte bine pus la punct – aici un rol determinant îl are dr. Raed Arafat – dar din păcate la nivelul spitalelor condițiile de îngrijire ale marilor urgențe erau mult mai puțin adecvate, astfel încât se crease o discrepanță între condițiile de îngrijire în prespital și în spital.
Riscul era de a compromite, practic, în spital, ceea ce se făcea în prespital. Pornind de la această realitate indubitabilă, pe care toată lumea o recunoștea, eu am început această bătălie din afară, încercând să conving autoritățile de necesitatea unor proiecte care să asigure finanțare pentru pacienții gravi din spitale. Am reușit chiar anul trecut, înainte de a veni în MS, să lansăm un program destinat pacienților gravi din terapie intensivă – așa-numita Acțiune Prioritară ATI – care asigură finanțarea medicamentelor, materialelor și reactivilor pentru îngrijirea pacienților gravi din spital și terapie intensivă. De asemenea, a fost finanțat programul de infarct miocardic acut, care finanțează stenturile necesare tratamentului în urgență a acestor cazuri.
Credeți că acest proiect v-a adus în minister?
Da, de aici mi se trage (râde). Pentru că realmente s-a discutat că e nevoie totuși de un profesionist la Minister, și pentru că realmente am făcut naveta la București pentru acest proiect s-a ajuns la această decizie. Când am ajuns aici situația era critică – ambele programe erau blocate și bugetul stabilit la începutul anului fusese sever amputat. Primul lucru pe care l-am făcut a fost deblocarea acestor programe – era o urgență maximă. Apoi am purces la completarea lor astfel încât să acoperim alte patologii majore din spital. Consider că trebuie să avem o abordare sistematică și nu exclusiv pe specialitatea noastră. Scopul este pacientul grav, în integralitatea sa. Consecvent acestei idei lansăm încă trei programe: programul de moarte subită, care asigură finanțarea pentru tulburările severe de ritm cardiac – pacienți care pot intra în stop și deceda – finanțându-se defibrilatoarele implantabile, programul de traumă, care finanțează materialele de osteosinteză necesare pacienților cu politraumă în operațiile respective – materiale foarte scumpe, din titan, pe care spitalele nu pot să și le cumpere, lipsind astfel pacienții de tratamentul de urgență salvator, și programul de accident vascular cerebral acut, care are ca scop finanțarea medicamentelor trombolitice care se administrează în urgență pentru obstruarea vaselor, și deci pentru prevenirea sechelelor neurologice severe. Programul are și o componentă de neuro- radiologie intervențională, pentru finanțarea materialelor sanitare și consumabilelor necesare acestor tehnici noi, moderne, de repermeabilizare endovasculară a vaselor cerebrale. Avem șansa ca un număr de șase medici tineri, care au făcut specializări în străinătate în acest domeniu de mare tehnicitate să dorească să se întoarcă acasă, astfel încât vom demara programul într-un prim centru pilot, în acest an, la Târgu Mureș, urmând ca la anul să îl extindem în București și Timișoara. A fost impresionant modul în care tinerii au marșat la acest proiect.
I-ați sunat personal?
Da, ne-am întâlnit aici. Principalul motiv a fost dorința lor de a contribui la un proiect deosebit în România, ceea ce i-a făcut să renunțe la oferte mult mai avantajoase și să se întoarcă acasă.
Până în prezent s-au lansat primele trei programe, dar cât de curând va fi anunțată și lansarea ultimelor două. Astfel că am satisfacția că întregul pachet de acțiuni prioritare va fi realizat în acest an.
Care este impactul acestor programe?
Orice bani care se dau în sănătate pentru bolnavi se justifică, dar acest pachet are un impact cu totul deosebit. Statisticile arată că pe programul de infarct miocardic acut mortalitatea a scăzut de peste trei ori în centrele incluse în Acțiunea Prioritară infarct miocardic acut. Numărul de pacienți care vor beneficia de aceste acțiuni prioritare este de 100 000 pe an. În acest moment decontările făcute de CNAS pentru cazurile grave nu acoperă decât parțial costule reale ale îngrjirii. Cele mai mari probleme financiare le au spitalele mari, care tratează tocmai cazurile grave. De aceea am căutat o soluție la această problemă, care a fost căutată și în alte țări.
Un exemplu al utilității acestui program este dat de o statistică a Poliției – anual în România decedează prin accidente – deci politraumă – peste 3000 de oameni. Asta înseamnă că într-un deceniu dispare un oraș de dimensiuni medii, cum ar fi Petroșani, și cu toate astea până în prezent nu a existat niciun program specific adresat acestor pacienți. Prin programul de traumă, care asigură materialele de osteosinteză, și prin cel de anestezie terapie intensivă, care asigură tratamentul lor în secțiile de terapie intensivă, se creează condițiile pentru salvarea lor. Impactul e deosebit. Secțiile Majore de ATI au avut în ultimul an, de când a demarat acest program, o evoluție extraordinară, în prezent pacienții beneficiind de tratamentele cele mai moderne. Fenomenul trist, dureros, în care familiile erau obligate să cumpere medicamente și consumabile pentru pacienții aflați între viață și moarte a devenit istorie.
Această evoluție a atras atenția și în străinătate. Dr. Raed Arafat a fost invitat de mai multe ori să prezinte sistemul de urgență prespital, iar în ultimul an, de când am demarat Programul Acțiune Prioritară ATI, am fost invitat la trei congrese internaționale să prezint ceea ce este numit acum “modelul românesc”. Ultima întâlnire a fost recent, la Budapesta, la un congres central și est european, unde modelul românesc a suscitat foarte mult interes și aprecieri. Oferim o soluție la probleme comune mai multor țări, în special din Europa de Est.
Asta pentru că sunteți dvs., acum, ATI-st la MS. Pentru că au mai fost cazuri când programele au funcționat cât timp susținătorul lor a fost aici. Ulterior….
Așa este, o provocare în România este să asiguri sustenabilitatea unui proiect. Cred că elementul esențial care să asigure continuitatea acestui proiect este dat de argumentele indubitabile medicale, științifice, sociale și chiar de rezultate. Al doilea cuvânt cheie este dat de solidaritate, pentru că Programul ATI nu este destinat doar secției ATI, ci pacienților dintr-o multitudine de specialități. În secția de anestezie – terapie intensivă sunt tratate cele mai grave cazuri indiferent de boala de bază, că e cardiologică, neurologică, traumatologică. Apoi, prin aceste fonduri alocate specific secției ATI, fondurile de la Casă vor fi distribuite preponderent către celelalte secții ale spitalului. Acest pachet de acțiuni prioritare implică o listă foarte mare de specialități majore clinice – ATI, neurochirurgie, neurologie, ortopedie-traumatologie, chirurgie spinală, chirurgie buco-maxilo-facială, astfel că sunt convins că va determina o solidaritate a acestor specialități, întotdeauna dorită, din păcate nu atât de prezentă, dar care va face ca nimeni, niciodată, să nu își permită, pur și simplu, să se lege de acest pachet. Eu îl văd ca pe un moment istoric pentru îngrijirea spitalicească din România, care va duce la salvarea de vieți omenești.
Ținând cont și de experiența Dvs, câte vieți vom salva?
Preferăm să dăm statistici concrete după implementare. La programul de Acțiune prioritară infarct, mult mai simplu de evaluat, pentru că este o boală și o intervenție în câteva centre mari și poți să compari foarte clar mortalitatea înainte și după, scăderea de trei ori a mortalității a dus la salvarea câtorva sute de vieți omenești. Doar prin infarct miocardic acut! Potențialul este extraordinar de mare, vorbim de mii de vieți salvate. De asemenea, va duce la o recuperare de calitate superioară și la o calitate a vieții superioară.
Sunt sau nu sunt bani în sistemul de sănătate?!
Este evident că sistemul este subfinanțat. Acest lucru este real și ne bucură că Guvernul a stabilit sănătatea ca prioritate. Pe de altă parte este evident că utilizarea fondurilor este ineficientă, inadecvată, și sunt foarte, foarte multe lucruri de făcut. Nu am datele unor instituții, dar și toate scandalurile care au fost… Scoaterea la iveală a acestor excese este benefică pentru sistem. Din păcate au arătat problemele grave existente și în privat, chiar mai grave decât în cel public, ducându-ne la concluzia că sistemul privat s-a îmbolnăvit foarte ușor, și în forme și mai grave, de bolile din sistemul public.
Dincolo de aceste scurgeri există și o utilizare inadecvată datorită unui management inadecvat. Avem mult de lucru, dar și proiecte prin care să eficientizăm utilizarea fondurilor. Ca exemplu, ne-am angajat – prin Strategia Națională de Sănătate – să realizăm o deplasare a serviciilor medicale dinspre internarea continuă spre alte forme de îngrijire, cel puțin la fel de eficiente și mai avantajoase economic, cum sunt spitalizarea de zi și serviciile ambulatorii. Aceste lucruri rămân numai pe hârtie în afara consultării specialiștilor, prin comisiile de specialitate ale MS, pentru crearea unor pachete de servicii realiste și stimulative.
Casa creaază pachete pe care le propune furnizorilor. Degeaba le cerem să facă pachete de spitalizare de zi, cât timp nu sunt decontate adecvat. Deși o cistoscopie se poate face în spitalizare de zi, spitalele nu o vor face niciodată dacă cheltuielile sunt sub cele reale. Dacă facem aceste pachete realiste, furnizorii de servicii vor trece singuri la ajustarea serviciilor oferite.
Avem o listă de intervenții care nu necesită internare, dar care nu se fac în spitalizare de zi pentru că plata nu e adecvată – cistoscopia în urologie, endoscopia digestivă… Și trebuie modificate prețurile la propunerea Comisiilor de specialitate din MS, interesate și care reprezintă o resursă profesională importantă. Una dintre resurse este să implicăm mai mult specialiștii în implementarea de proiecte, pentru că ei sunt foarte motivați, lucrează în condiții foarte grele și dacă aceste proiecte sunt făcute împreună cu ei, șansele de implementare sunt mult mai mari decât dacă vin de undeva de sus, din birouri, și li se impune. S-a dovedit că așa nu funcționează. Nu ne mai putem permite să încercăm să facem planuri, proiecte, programe, cu spatele la profesioniștii din sănătate. E iar o schimbare de paradigmă de natură să ducă la rezultate deosebite.
În ce stadiu e acest demers de modificare a prețurilor?
Când am venit la Minister pachetul de servicii era deja finalizat, s-a reușit o mică adaptare. În toamna aceasta demarăm întâlniri CNAS, MS, Comisiile de specialitate ale MS, pentru a modifica pachetele de servicii. Suntem deschiși în colaborarea cu alți factori – asociațiile de pacienți, alte ONGuri cu activitate în domeniu.
Ați spus într-un interviu făcut mai demult, la Timișoara, cum ar fi România cu care v-ati întâlni – o Românie de care toți și-au bătut joc, fără dinți, rănită și cu hainele murdare – și ce i-ați spune: “Și-au bătut toți joc de tine, nici eu n-am fost ușă de biserică, dar acum hai acasă!” Și i-ați îngriji rănile. Și acum, cum arată România și ce i-ați spune?
Că o iubesc în continuare și vreau să am în continuare grijă de ea!
Trecând la un tip de contracte cu medicii, vor putea crește semnificativ salariile medicilor care au activitate; Aceștia vor putea lucra la mai multe unități spitalicești.
