Învăţământul universitar medical din România oferă tot bagajul de cunoştinţe teoretice şi practice de care un tânăr medic are nevoie pentru a-şi practica meseria. Deschiderea pe care a avut-o România odată cu intrarea în Uniunea Europeană s-a reflectat şi asupra mediului universitar. Din 2010, rezidenţii pot face stagii în spitalele din Franţa.
Tinerii medici rezidenţi au avut oportunitatea să cunoască sistemul medical european, să se perfecţioneze şi să aducă în spitalele româneşti această experienţă. De anul viitor, rezidenţii români au posibilitatea să urmeze un stagiu de pregătire de un an într-un spital franţuzesc, pe baza unui formular de candidatură. “Este vorba de un schimb de experienţă prin care medicii români să-şi însuşească standardele europene spitaliceşti şi să revină în ţară pentru a le implementa la nivel local”, a declarat dr. Emil Matei, medic specialist chirurg, Institutul de Boli Digestive şi Trans-plant Hepatic.
Depunerea candidaturii începe din 18 martie 2010. Stagiul durează un an, începînd din 2 noiembrie (trebuie completat anul) şi până pe 31 octombrie (trebuie completat anul). Printre condiţiile de acceptare a candidaturii se numără: vârsta maximă 35 de ani, cunoaşterea foarte bună a limbii franceze, scrisoare de corespondenţă între medicul român, care a trimis rezidentul şi cel francez, care îl primeşte în stagiu etc. În cazul acceptării, medicul rezident primeşte 1450 de euro, iar gărzile şi orele suplimentare se plătesc separat (formularul poate fi descărcat aici)
Radiologia intervenţională,
o tehnică de vârf cu multe beneficii
dr. Mihai Creţeanu,
radiolog, rezident , Spitalul Purpan, Toulouse
Acesta îşi desfăşoară activitatea în Departamentul de Neuroradiologie, în cadrul echipei prof. Christophe Cognard
– Cum aţi câştigat bursa la Toulouse ?
Bursa a fost atribuită de către societatea CIRSE (Cardiovascular and Interventional Radiological Society of Europe), societate profesională de radiologie intervenţională. Aplicaţia a fost făcută pentru un stagiu de pregătire în neuroradiologie, în special neuroradiologie vasculară. Acest domeniu este unul destul de puţin dezvoltat în România, fiind necesare aparatură de înaltă performanţă şi consumabile foarte scumpe.
– Care sunt deosebirile dintre sistemul de rezidenţiat franţuzesc şi cel românesc ?
Pot să vă ofer informaţii numai în ceea ce priveşte rezidenţiatul în radiologie. Durata de pregătire este tot de cinci ani (la fel ca în România), au module fixe de şase luni (diferit) şi trebuie să se rotească între mai multe servicii (Urgenţe, Neuroradiologie, Radiologie Generală). Același lucru se întâmplă şi la noi. Una din diferenţe este că trebuie, obligatoriu, ca unul dintre stagii să se desfăşoare în afara centrului de bază şi un altul într-o disciplină clinică.
– Ce credeți că ar putea România să preia din res-pectivul sistem? Ce ar putea fi aplicat la noi, în mod realist, în specialitatea dumneavoatră ?
Ar trebui preluată mobilitatea. În acest sens există chiar un proiect personal (X-change) care se află în dezbatere în cadrul Societăţii de Radiologie şi Imagistică din România. Proiectul are ca obiectiv dezvoltarea profesională a rezidenţilor de Radiologie şi Imagistică Medicală, cu scopul de a cunoaşte şi de-a aprofunda diferitele subspecialităţi ale disciplinei, prin mobilitatea lor în diferite centre universitare (clinici universitare, centre de excelenţă, centre de imagistică în domeniul privat). Prin intermediul acestui program rezidentul va putea să-şi aleagă cu deplin discernământ stagiul opţional, care este ultimul stagiu al curriculei de pregătire.
– Cât este de important să avem medici bine pregătiți în radiologie intervenţională ?
Radiologia intervențională este o subspecialitate de înaltă performanță în diagnostic şi terapie, în care tehnici minim invazive, cu indicaţii precise şi bine argumentate clinic, pot face ca, la costuri asemănătoare, sau chiar mai mici, să se poată obţine beneficii (diagnostic și terapie în aceeaşi procedură, reinserţie socio-profesională mult mai rapidă, calitatea vieţii) faţă de metodele tradiţionale.
– Ce anume v-a impresionat la colegii francezi ?
Atitudinea în faţa rezolvarii cazurilor. Activitatea medicală se desfăşoară într-o permanentă comunicare între colegi (în ca-zurile dificile, cel putin două-trei păreri) şi interdisciplinar (de exemplu: reuniuni între neurologi, neurochirurgi, neuroradiologi, neuroanestezişti).
O gardă la radiologie, plătită cu 100 de Euro
Dr. Bogdan Dorobăţ,
medic primar radiologie intervenţională, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
În 2005 am lucrat ca rezident de radiologie timp de şase luni în clinica de neuroradiologie a prof.dr. J. Chiras din Spitalul Pitiè-Salpêtriére, Paris. Am avut toate documentele medicale traduse în franceză şi legalizate, m-am înscris în Colegiul Medicilor şi la Universitatea de Medicină din Paris (unde am plătit o taxă de aproximativ 400 euro pentru şase luni). Am avut inclusiv carnet de rezident. Salariul meu era de 1250 euro/ /lună, iar dacă vroiam puteam să fac gărzi pe radiologie cu 100 euro/gardă. Suma asta o primeam ca medic extracomunitar.
Un medic rezident francez primea în jur de 2000 euro. Un medic specialist avea 4000 euro/lună, plus 500 euro/gardă. Programul era de opt ore, cu o pauză de masă la prânz. Una din marile diferenţe faţă de România era faptul ca acolo medicul nu este aglomerat. Are unul-trei pacienţi/zi plus eventual ceva consultaţii (nu în fiecare zi). Are timp să se ocupe cum trebuie de fiecare pacient, să stea de vorbă cu el, să-i explice şi să-i răspundă la întrebări. Totul se face pe bază de programare (exceptând urgențele). Programul pentru toată săptămâna este stabilit de vinerea dinainte. Rezidenții erau repartizaţi pe zile şi se roteau când lucrau pe aparate.
Nu era nici o problemă să ne înlocuim între noi. Acolo medicul nu se ocupă de partea de aprovizionare cu materiale (licitaţii), de făcut referate, rapoarte de activitate şi alte hârtii. Pentru asta există personal administrativ. Săptămânal aveau loc întâlniri cu medicii din alte specialităţi colaboratoare (neurochirurgie, ortopedie), cu care se discutau cazurile. Relațiile cu profesorul şi medicii titulari erau corecte. Nu comunicau prea mult extraprofesional. Văzând că am destulă experienţă, am fost lăsat să intru singur în sală din primele zile. Erau obişnuiţi cu medici din diferite ţări şi aveau destulă răbdare şi întelegere. Fiecare medic specialist își avea biroul personal, cu calculator conectat la internet.
Ce cuprinde dosarul:
• Scrisoarea de candidatură, cu motivele solicitării
• Formularul de candidat
• Detalii privind titlurile şi lucrările, precum şi stagiile din spitalele româneşti sau din străinătate
• Scrisoarea şefului serviciului (secție, departament, spital etc.) din Paris care autorizează stagiul în subordinea sa
• Asigurarea că singurul său candidat sunteţi dumneavoastră
• Scrisoarea oficială a decanului Facultăţii de Medicină unde aţi obţinut diploma de doctor, cu recomandarea acestuia pentru candidatură
• Copie legalizată conformă cu cea emisă de Ambasada Franceză pentru actele de şcolarizare
• Certificarea şefului de secţie din România care atestă primirea dumnevoas-tră înapoi după stagiu
• Certificat medical de la Ambasada Franceză
• Extras de naştere original
• Trei fotografii de identitate
Notă: actele trebuie autentificate la notariat
