Conflictul de interese– riscuri incidente în activitatea desfășurată de medici

0

În ultima perioadă, Agenția Națională de Integritate a făcut publice informații conform cărora un număr ridicat de medici din România sunt acuzați că au încălcat legea, fiind găsiți incompatibili, în conflict de interese de natură administrativă și penală.

 

 

 

 

 

 

În Noul Cod Penal, conflictul de interese este definit ca fiind fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin de până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură.

Astfel, infracțiunea este considerată ca fiind o infracțiune de serviciu, textul pretinzând funcționarului public să își desfășoare activitatea profesională cu un grad înalt de probitate morală. Încălcarea acestei obligații morale poate avea ca bază implicarea în decizii care pot indica un interes contrar cu cele ale instituției pe care o reprezintă. Infracțiunea se pedepsește cu închisoarea de la unu la cinci ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Deși subiectul acestei infracțiuni este unul calificat, și anume funcționarul public, legiuitorul a realizat extinderea aplicării (prin art. 308) prin incriminarea conflictului de interese și așa numiților funcționari privați, fără a exista o rațiune pentru care statul ar trebui să rezolve eventualele conflicte de interese din mediul privat. Astfel, dat fiind modul cum este definit funcționarul public în Noul Cod Penal, medicii din sistemul de stat intră în această categorie. Legea stabilește, vag, că funcționarul privat este definit ca fiind “persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură (…) în cadrul oricărei persoane juridice”.

Experiența practicii judiciare arată că majoritatea infracțiunilor de această natură sunt incidente în cazul medicilor care ocupă funcții în spitalele publice, în special șefi de secții și șefi de spitale, care pot face parte din comitete directoare ale spitalului sau comisii de evaluare.

Pentru ca fapta să fie tipică din punct de vedere obiectiv trebuie ca funcționarul public să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii. Astfel, sunt avute în vedere atribuțiile firești ale funcționarului respectiv, fiind necesar ca autorul să aibă capacitatea funcțională și materială de a îndeplini acel act. De asemenea, pentru obținerea, direct sau indirect, a unui folos patrimonial, realizarea acestuia nu trebuie să fie în mod obligatoriu conexă cu producerea unui prejudiciu instituției sau autorității în slujba căruia funcționarul public își desfășoară activitatea.

Fapta se consumă în momentul în care s-a realizat folosul patrimonial ca urmare a îndeplinirii actului sau participării la luarea unei decizii, fiind una cu autor unic deoarece un funcționar public are obligația personală de a nu îndeplini acte sau de a nu participa la realizarea unor decizii prin care s-ar realiza un folos material.

Pentru comiterea conflictului de interese fapta se comite cu intenție directă sau eventuală, fiind suficient ca autorul să știe că îndeplinește un act sau participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat un folos patrimonial pentru persoanele enumerate de lege.

În contextul existenței unui conflict de interese trebuie luate în calcul și contractele de cercetare științifică care ar trebui încheiate exclusiv pe bază de contract de cercetare, între spital şi finanţatorul cercetării, pentru evitarea oricăror suspiciuni în cazul derulării unor cercetări de către ANI sau de către organele de cercetare penală.

În legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancționarea corupţiei, conflictul de interese este definit ca situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Conform aceleași legi, funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află într-una dintre următoarele situaţii:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;

c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţio­narul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă. În aceste cazuri, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi același nivel de experienţă.

Conform legii, funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari şi funcționarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creaţiei literar-artistice, fără a exista riscul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese.

Obligațiile impuse de lege reținute în sarcina funcționarilor publici, în acest caz al medicilor, se regăsesc în Legea 161/2003 și în Legea 95/2006 privind reforma în sănătate.

În cazul în care există o stare de incompatibilitate, pe timpul existenței acesteia, medicul trebuie să aibă suspendat dreptul de exercitare a profesiei, obligându-se ca în termen de 10 zile de la apariția situației de incompatibilitate să anunţe Colegiul al cărui membru este. La solicitarea medicului, la sesizarea oricărei persoane, instituţii sau autorităţi interesate, preşedintele Colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie specială, pentru fiecare caz în parte, alcătuită din trei medici primari, pentru a confirma sau a infirma situaţia de incompatibilitate.

 

 

 

Medicii care ocupă funcţii publice în cadrul aparatului central al Ministerului Sănătăţii Publice, în cadrul autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi, respectiv, în cadrul caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi cei din cadrul ministerelor sau instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii pot desfăşura în afara programului normal de lucru, în condiţiile legii, activităţi profesionale, potrivit calificării pe care o deţin. Prevederile se aplică, cu respectarea reglementărilor legale referitoare la conflictul de interese şi incompatibilităţi stabilite pentru sistemul sanitar, iar activităţile profesionale se desfăşoară exclusiv în unităţi sanitare private.

About Author

Simona Pirtea

Leave A Reply